de Radu Baltasiu
Rețeta insecurității noastre naționale:
1. mai întâi faci reforma serviciilor. Le faci două lucruri: le zici că e desuet să fii patriot, apoi le pui tot felul de nechemați șefi și șefe. Te asiguri că le place la nebunie puterea și au doctorate pe puncte.
2. aștepți. Pui niște tipi „din interior”, pe care ai grijă ca tot „ai noștri” să-i piardă pe drum, „să dea din casă”.
3. Și pentru că Ghiță nu e prea credibil, pui niște baritoni din presă („întemeietori ai jurnalismului postdecembrist”) să zică același lucruri cu alte cuvinte.
4. între timp, cultivi o pătură de tineri din clasa de mijloc (inclusiv aspiranții) cu conștiință civică. Îi ferești de conștiința națională cum fuge necuratu de tămâie . Între timp ai avut grijă prin școală să îi dezpatriotizezi (sic!), apoi îi gâdili prin presa „main stream”. Îi faci să le ticăie inima corporate (sic!), ce Ana Ipătescu sau Ecaterina Teodoroiu! (le schimbi cipul).
5. aștepți ca superputerea ocrotitoare (la propriu) să schimbe cadența.
6. pentru că serviciile interne sunt decredibilizate, cu tipii coțați care pot înfuria lumea: scoți, pe șestache, niște legi care aduc tinerii cu conștiință civică în stradă. Și nu numai, „dai ceva” să fie adus la punctul de fierbere orice om cu simțul dreptății.
7. speri să pice guvernul și, poate, poate, cine știe, vreo bucățică din ce-a mai rămas (d)in România. Doamne ajută(-ne)!
Sfârşitul conversaţiei
