Fiecare generație cinstește memoria”eroilor” ei. Firesc deci să-i vedem pomeniți pe cei care au murit în accidentul de la ”Colectiv”. Dar de ce sunt ei, cei morți în incendiul din club, eroi exemplari pentru națiunea asta, și pentru generația lor.
Pe cei morți pentru independența României îi uităm, cu program. Am scos 9 mai 1877 din calendar, și am înlocuit-o cu ceva care nu are nicio legătură cu noi și cu istoria noastră. Am uitat și de cei morți pentru Marea Unire, și pe morții din cel de-al Doilea Război mondial. Îi uităm și pe cei care au luptat cu totalitarismele românești, și în interbelic, și în perioada comunistă. I-am uitat pe aceia care au reconstruit și construit România. În schimb ne închinăm la niște petrecăreți, pe care lăcomia și inconștiența unor patroni, combinate cu disprețul total față de lege și ura față de stat, i-a ucis. Nu corupția, lăcomia și disprețul față de viață al semenilor lor.
Înțeleg tristețea și durerea rudelor și prietenilor. Le respect pierderea celor apropiați. Dar nu accept să facem din ei eroi, și să fie folosiți pentru a readuce totalitarismul în România. Ce se întâmplă azi, cu aceste comemorări, este o mizerie. O răsturnare a valorilor. Care nu ne ajută cu nimic.
