Registrul de vamă al Brașovului din 1542 înregistrează numele unui negustor în forma următoare: ”Wazzy fytschor allu Coman Bulgarus” (Quellen III, p. 193). O aglomerare de cuvinte slave, românești și latine scrise de un german cu aproape 400 de ani în urmă.
Traducerea/ transcrierea conform normelor fonetice actuale ar fi ”Vasi(le) fecior al lui Coman Bulgarul”. Ce era Vasile? Un adept al teoriei cumane ar sublinia imediat că pe tată-său îl chema Coman – deci clar cuman. Dar vameșul sas a simțit nevoia să adauge ”Bulgarus” – cuman din Bulgaria sau bulgar din Cumania? Vasi(le) – deci ortodox. Nu se prea potrivește.
Un lucru e clar: Vasi(le) al nostru vorbea românește, s-a declarat ”fecior al lui” în fața vameșului sas. Românii din Șcheii Brașovului erau numiți ”bulgari” de sași, dar câtă vreme vorbeau română este clară identitatea lor etnică, chiar dacă veneau de la sudul Dunării. Și chiar dacă acceptăm ipoteza că șcheienii erau etnici bulgari imigrați la Brașov în secolul al XIV-lea faptul că vorbeau română mai târziu atestă faptul că au învățat limba română de la cineva – cu siguranță nu de la unguri sau sași.
În același registru vamal mai apar și alte dovezi alte vocabularului limbii române: Costa Hoczul Bulgarus, Furcke Mihail Bulgarus, Flore Bulgarus, Barbul Bulgarus, Dimitro Russul Bulgarus – și nu pe ultimul loc neapărat: Haydo Laslo Bulgarus.
Haydo Laslo nu putea să fie decât ungur, iar adăugirea ”Bulgarus” este de fapt o indicație a domiciliului, un negustor ungur care avea casă în cartierul brașovean denumit de germani ”Belgerey”, Bulgaria. ”Bulgarus” nu avea nici o legătură cu originea etnică, ci cu domiciliul.
