Reprezentant al şcolii româneşti de microbiologie, organizator al
practicii de producere a serurilor, medicul Constantin Ionescu-Mihăeşti a
contribuit la organizarea Institutului de Seruri şi Vaccinuri „Dr.
I.Cantacuzino” din Bucureşti şi a fost unul din principalii organizatori
ai marilor campanii împotriva epidemiilor de holeră, tifos exantematic,
poliomielită din 1913 şi 1918-1919.
S-a născut la 12 septembrie 1883 în Bucureşti, unde a făcut studiile
liceale dar şi pe cele universitare, respectiv Facultatea de Medicină
(1900-1907). În anul 1907 şi-a susţinut teza „Contribuţiuni
experimentale asupra permeabilităţii intestinului pentru pulberi
inerte”, obţinând titlul de doctor în medicină şi chirurgie, notează
lucrarea „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura
Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
În cadrul Laboratorului de Medicină Experimentală de la Facultatea de
Medicină din Bucureşti a deţinut, pe rând, posturile de preparator
(1903-1906), asistent (1906-1908) şi şef de lucrări (1913-1921).
Şi-a continuat specializarea la Baltimore, Boston, New York şi Paris. În
perioada războaielor balcanice (1913) s-a numărat printre membrii
misiunii române pentru combaterea holerei în Bulgaria, iar între 1918 şi
1919, printre membrii misiunii Crucii Roşii Române pentru combaterea
epidemiilor din Marsilia.
A organizat Laboratorul Central din Iaşi şi pe cel din Harkov pentru
prepararea serurilor şi vaccinurilor necesare armatei şi populaţiei
civile.
Împreună cu dr. I. Cantacuzino, a contribuit la organizarea Institutului
de Seruri şi Vaccinuri din Bucureşti, concentrându-şi cercetările
asupra profilaxiei şi tratamentului bolilor infecţioase. A adus
contribuţii la studierea virusului poliomelitic, la prepararea
vaccinului antiexantematic, la studiul patogeniei infecţiei
tuberculoase, fiind promotorul introducerii vaccinului BCG în profilaxia
tuberculozei şi situând astfel România printre primele ţări din lume în
care acest vaccin a fost aplicat pe scară largă.
A fost subdirector (1923-1934) şi director (1934-1952, 1955-1962) al
Institutului de Seruri şi Vaccinuri „Dr. I.Cantacuzino” din Bucureşti,
profesor de patologie generală la Facultatea de Medicină din Iaşi
(1925-1930) şi profesor de bacteriologie, apoi profesor de medicină
experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1930-1962).
Rezultatele cercetărilor sale le-a expus pe larg în numeroase lucrări şi
studii ştiinţifice, între care: „De l’action precipitante du serum sur
les solutions de pepsine” (1908, în colaborare), „Noţiuni de
epidemiologie şi serovaccinaţiuni” (1914), „Sur un microbe capsule
trouve chez le pou et l’homme atteint de typhus exanthematique” (1919),
„Sur le virus poliomyelitique de Roumanie” (1929), „Vaccinaţiunea
antituberculoasă BCG în România” (1939) ş.a.
A fost membru corespondent (27 mai 1938), membru titular (24 mai 1945)
şi membru titular onorific (12 august 1948) al Academiei Române. Membru
al Academiei de Medicină din Bucureşti.
A murit la 14 aprilie 1962, la Bucureşti. AGERPRES
