Tudor Dumitrascu
Avem tentatia sa credem ca invazia rusilor in Afganistan a fost o grava incalcare a suveranitatii si drepturilor omului. Criminalii comunisti neo-colonialisti calca pe cadavrele triburilor idealizate ale pastunilor pasnici care si hraneau amaratele de capre cu tufisurile unor munti arizi si neprietenosi. De la un anumit punct incolo, este corect, asa au facut. De ce au facut asta insa e o alta poveste. Este o poveste care demonstreaza, din nou, cum perceptia publica este mult diferita de o realitate mult mai prozaica si mult mai nuantata. Si cum marile puteri esueaza lamentabil in intelegerea unor contexte specifice.
Afganistanul in 1979 este o proaspata republica comunista. Cel putin declarativ. Dupa o revolutie relativ linistita, sahul afgan fuge din tara iar puterea este acaparata de niste baieti care se autointituleaza comunisti din scopuri de simpla oportunitate. La fel de naivi ca si americanii, rusii, de sute de ani preocupati ca Afganistanul vecin sa nu pice in vreo sfera coloniala occidentala (pana in 1939 englezii din India erau pericolul) apreciaza moderat noua orientare a tarii si se erijeaza in protectori, mai mult de nevoie. Noii stapani de la Kabul ii joaca pe degete. In numele implementarii comunismului intr o tara de pastori desculti, incep crimele care in realitate sunt rafuieli locale, fara nicio greutate ideologica. Nu doar ca nu participa, dar rusii sunt cei care fac diplomatic toate demersurile pentru ca acest lucru sa inceteze. Brejnev insusi le atrage atentia sa o lase mai moale, dar afganii il santajeaza printr- un joc dublu clasic. Se ofera pe tava americanilor. Scopul? Bani si arme. Armele sunt necesare pentru inabusirea rascoalelor interne. Razboiul civil izbucneste pe acest fond si in speranta stoparii lui, sovieticii ataca palatul prezidential lichidandu-l pe Amin, un ucigas de profesie, vinovatul principal pentru asasinarea opozantilor, pentru masacrul civililor si in general, instigatorul intregii drame afgane.
Dar istoria este parsiva. Atacul asupra palatului este preluat de agentiile de presa si de ONU ca fiind o agresiune asupra unui stat suveran, ceea ce si este intr-o mare masura. Sustinuti si intaritati masiv de americani si pakistanezi, rebelii anti-Amin nu mai pot fi opriti de negocieri. Intreaga lume se ridica impotriva invaziei. Succesorul sau, plantat de Moscova la Kabul, nu poate rezista fara sprijinul sovietic iar implicarea militara a acestora creste. Ceea ce in calcule trebuia sa fie o operatiune scurta si necesara pentru evitarea unui dezastru politic si umanitar, se transforma intr o campanie de 10 ani, la a carei principala intrebare: cum plecam de aici, rusii nu reusesc sa raspunda. In muntii salbatici din Afganistan, Allah este aspru. Cu banii americani, in taberele pakistaneze si cu rudimentul lor religios, mujahedinii construiesc primele caramizi ale fundamentalismului islamic barbar, in forma in care o vedem astazi. Nu este un razboi cu linii ale frontului, este un asediu permanent al unor baze sovietice amplasate pe cele cateva drumuri care leaga Kabulul de statele sovietice din nordul sau. Scenariul este clasic. Din lipsa de tinte precise, rusii rad sate intregi in incercarea de a bloca caile de aprovizionare ale insurgentilor dinspre Pakistan Diversele grupari rebele se afla si ele in conflict, un alt aspect sustinut de generosii vecini pakistanezi, interesati direct in destabilizarea completa a Afganistanului. CIA recruteaza, antreneaza si trimite la lupta toti derbedeii din Orientul Mijlociu, doua exemple fiind cele mai cunoscute: Ben Laden si Al Zarquai. Adica fix cei doi intemeietori ai terorismului islamic actual. Acestia sunt cei care aduc steagul negru al jihadului in Afganistan. Cu ajutorul lor nemijlocit apar in muntii de la granita cu pakistanul, militiile talibane. Ideologic vorbind, razboiul se transforma intr unul religios, atunci. Mujahedinii nu sunt initial fundamentalisti, insa, multi dintre ei devin sub imboldul mercenarilor adusi special pentru asta de catre CIA. Spirala dementei, declansata de sovietici si incurajata masiv de americani in logica razboiului rece, nu mai poate fi oprita dupa 1989, anul in care rusii se decid sa lase balta complet regimul comunist de la Kabul si sa se retraga. In 3 ani, presedintele Najibullah este prins si jupuit de piele pe strazi si dupa inca doi ani, cei care facusera asta au parte de aceasi soarta din partea talibanilor. URSS se prabuseste in mare masura din cauza costurilor politice si financiare ale acestui razboi iar Fukuyama anunta fericit ”sfarsitul istoriei”.
