„De obicei, istoria e făcută pentru a salva trecutul, nu pentru a-l
compromite. Nu procedează în orice caz aşa istoricul ştiinţelor? Ceea
ce-l însufleţeşte, mai presus de toate, este o hotărîtă groază faţă de
neadevăr, grija de a nu lăsa pe oameni să creadă că au îndărătul lor
doar ani de superstiţie şi de absurdităţi. De aceea el se va apleca
atent asupra trecutului, va cîntări fiecare înţeles şi subînţeles, iar
doctrina ce va pune de preferinţă în lumină va fi cea care-i va părea a
constitui, mai bine decît oricare alta, o prefiguraţie a viitorului.”
Constantin Noica
