Gheorghe Bals a fost un inginer iscusit, precum și un istoric căruia îi datorăm enorm. Bals a întocmit singura lucrare, unică și astăzi, despre arhitectura Moldovei care prezintă în cele mai mici detalii mănăstirile și bisericile din zonă. De aici avem câteva curiozități istorice despre meșterii acelor vremuri, șantierele lor și metodele de construcție. Domnitorii Petru Rareș, precum și faimosul Alexandru Lăpușneanu făceau apel la meșterii din Bistrița (destul de rari și frecventati în acele vremuri) pentru a-și ridica mănăstirile, făcând și unele concesii pentru a-I atrage, deși unii intenționat lăsau lucrările într-un stadiu incomplet sau nu-și asumau angajamentele contractuale, înșelând domnitorul și ispravnicul numit de acesta. Că tot veni vorba de ispravnic, acest funcționar vechi de 500 de ani, avea îndatorirea să le dea de mâncare și de băut muncitorilor după pofta inimii lor. Tot ispravnicul se ocupa îndeaproape de procuparea materialelor necesare construcțiilor. Astfel, ispravnicul era un mic administrator al șantierului pe lângă meșterul principal chemat de domnitor să ridice lucrarea. Bals notează că acești “zidari pretiosi” (mai exact cioplitori de piatră căci zidari simpli erau și în Moldova) nu-și puteau pierde timpul cu astfel de lucruri mărunte. Cu toate acestea, zidarii simpli din urmă au împodobit bisericile din veacul XVI –lea dând naștere artei moldovenești.
de Alexandru Filimon
