Barajul de la Aswan (Assuan) din Republica Arabă Egipt a fost inaugurat la 15 ianuarie 1971. Construcţia, finanţată de Uniunea Sovietică, a început la 9 ianuarie 1960, sub mandatul preşedintelui egiptean Gamal Abdel Nasser (1956-1970).
Aswan este cel mai sudic oraş al Egiptului, la circa 899 km de Cairo, capitala ţării, potrivit site-ului Autorităţii Egiptene pentru Turism, http://egypt.travel/.
La nord de graniţa dintre Egipt şi Sudan se întinde barajul superior de la Aswan, un baraj uriaş de anrocamente, care reţine cel mai lung fluviu din lume – Nilul, construcţia fiind cel de-al treilea rezervor de apă din lume, lacul Nasser. Construcţia barajului, cunoscut în arabă sub numele de „Saad el Aali”, a fost încheiată în 1970, după ani de muncă asiduă.
Înainte de construirea digului de la Aswan, Egiptul a trecut prin experienţa inundaţiilor anuale, însă acestea erau pline de sedimente bogate în nutrienţi şi minerale, ceea ce a făcut ca solul din jurul Nilului să fie fertil şi ideal pentru agricultură. Odată cu creşterea populaţiei de-a lungul fluviului a fost necesar să fie controlate revărsările, în vederea protejării terenurilor agricole şi a câmpurilor de bumbac.
Inundaţiile au fost mereu o problemă în această zonă, încă din cele mai vechi timpuri, până când britanicii au început construcţia primului baraj la Aswan, în 1889, care a fost finalizat în 1902. Barajul avea 1.900 m lungime şi 54 m înălţime. Însă, acesta era insuficient pentru a reţine cantitatea enormă de apă, fiind, ulterior, înălţat în două etape: 1907-1912 şi 1929-1933.
În 1946, adevăratul pericol s-a ivit în momentul în care apa din lacul de acumulare a ajuns la limita de sus a barajului. În 1952, s-a decis ca, în loc să mai înalţe barajul existent, mai bine să construiască unul nou, mult mai înalt, la circa 6 km în susul râului.
În 1954, Egiptul a cerut un împrumut de la Banca Mondială, în vederea plătirii costului construcţiei barajului, care s-a ridicat la aproximativ un miliard de dolari, dar care nu a mai fost acordat. Uniunea Sovietică s-a oferit să ajute şi Egiptul a acceptat. Împreună cu banii, Uniunea Sovietică şi-a trimis în Egipt consultanţi militari, precum şi o serie de tehnicieni, muncitori şi utilaje grele, în vederea intensificării legăturilor dintre cele două ţări.
Acest baraj enorm din piatră şi argilă a fost proiectat de Institutul de Hidroproiectări Zuk din Uniunea Sovietică.
Construcţia propriu-zisă a barajului a început în 1960, primul stadiu al construcţiei încheindu-se în 1964. Lacul de acumulare a început să fie umplut cu apă în 1964, în timp ce barajul era încă în construcţie, atingând pentru prima oară întreaga capacitatea în 1976.
Finalizat, barajul a atins o lungime de 3.600 de metri şi o înălţime de 196 de metri peste nivelul mării, iar lacul Nasser având o lungime de 480 km şi o lăţime de 16 km, arată www.water-technology.net. Investiţia totală pentru construirea barajului a ajuns la un miliard de dolari. Cu o capacitate de rezervor de 132 km cubi, barajul Aswan oferă apa pentru aproximativ 33.600 kmp de teren de irigaţii. Serveşte nevoile de irigaţii atât ale Egiptului, cât şi ale Sudanului, controlează inundaţiile, generează energie şi ajută la îmbunătăţirea navigaţiei pe Nil.
Barajul de la Aswan conţine 43 mil. metri cubi de materiale de construcţie. Când este la capacitate maximă, 11.000 metri cubi de apă pot trece prin baraj, la fiecare secundă. Există pentru cazuri de urgenţă canale deversoare, pentru un surplus de apă de 5.000 metri cubi pe secundă.
Lacul de acumulare, numit lacul Nasser, după fostul preşedinte al Egiptului, Gamal Abdel Nasser, are o lungime de 480 km, o suprafaţă de 6.000 kmp şi conţine o cantitate de apă de circa 169 miliarde metri cubi. Cu o productivitate hidroelectrică de 2,1 gigawaţi, barajul deţine 12 generatoare, fiecare estimat la 175 megawaţi.
Producerea de energie electrică a început în 1967. Când barajul a ajuns la capacitatea sa maximă, acesta a produs aproape jumătate din producţia totală de energie electrică a Egiptului (cca 15% în 1998), permiţând majorităţii oraşelor egiptene să se conecteze la reţeaua de curent electric, pentru prima oară.
Totodată, o nou industrie a pescuitului a fost creată în jurul lacului Nasser, deşi au fost ceva probleme din cauza distanţei faţă de orice piaţă de desfacere importantă.
Circa 17% din lacul de acumulare se află pe teritoriul Sudanului, cele două ţări având un acord comun privind distribuţia apei. AGERPRES
