„E cineva mai bun ca tine? Nu e…
Lumina e-n geamul tau şi-n paharul tau cu apa. E-n ochii tăi.
Eşti ca un pom cu mugurii aprinşi. Lasa-ţi ramurile sa porneasca. Lasa-le sa
mearga pana acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte
ramuri vor încolţi şi vor pleca în sus din trunchiul radacinilor tale.
Nu ieşi din sufletul tau, nu calatori cu alte suflete, ca in nişte barci fara
lopeţi. Barca buna, cu lopeţile tari, e sufletul tau, e gandul tau. Pentru
braţele tale numai sufletul tau are varste
potrivite. Adevarul tau numai in tine se află şi numai limba ta il poate
talcui. Fiecare om vorbeşte, cu glas deosebit, un grai deosebit. Minte cu minte
nu se inţelege deplin, instrainată de graiuri. Tu eşti unul, şi ceilalţi sunt
sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie să il mantuieşti: pe tine. Pomul
vede numai de cireaşa lui.
Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care
ţi-o închipuieşti. Intra in inchipuirea ta adanc şi ieşi pe taramul celalalt:
nu te dezlipi de închipuirea ta.
În tine se găseşte lumea întreaga, oglindită pe
dinlauntru. Ceea ce cauţi în alţii, se afla pe masura înţelesului tău în tine,
ratacitorule.
De ce pribegeşti in gradinile straine şi-ţi laşi
florile neingrijite, şi, copacul tau, cu
omizi? Mireasma ta nu ţi se pare buna, fiindca nu o
cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, semintele tale – goale, fiindca sunt
ale tale. Gandeşte-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e…”
Tudor Arghezi
