În urmă cu 4 ani căutam prin arhive pentru o iluzorie întocmire de studiu de fundamentare pentru PUG Târgu Jiu, PUG care bătea pasul pe loc de nişte ani buni. Am găsit nişte planuri, dintre care aleg azi unul ca să o ajut puţin pe domnişoara ambasador al Zilei Brâncuşi, adică de ziua sculptorului.
Aşa de studiat este Brâncuşi şi coloana sa, încât acest plan cerut de
mine în arhivele naţionale centrale n-a mai fost deschis de vreun
cercetător până nu l-am deschis eu în 11 februarie 2016… Planul este
al moşiei pe care se afla şi vechiul obor de vite pe amplasamentul
căruia se află astăzi coloana care nu e „coloana infinitului” din câte
ştiu eu ci, cum spunea Brâncuşi, este „Coloana fără de sfârşit”. Cum ea
face parte dintr-un traseu care are toate simbolurile trecerii la cele
vesnice, coloana este ultima componentă şi poate fi asmiliată cu
înălţarea. Căci la slujbele de înmormântare auzim despre locul unde se
trece şi ” unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă
fără de sfârşit”. Masa Tăcerii – cina cea de taină, ultima întâlnire cu cei vii; temă
frecventă în catacombele paleocreştine unde se reprezintă agapele cu
simbolistica cinei cea de taină (12 scaune). Poarta Sărutului – nu e sărutul nunţilor penibile de acolo; e sărutul
morţii dat eroilor de la Jiu, este simbolul trecerii de la viaţă la
moarte. Biserica – traseul tăiat de Brâncuşi în oraş, acolo nu era înainte
decât un fragment de stradă, cuprinde biserica ce era în construcţie
când a făcut el proiectul; morţi trec pe la biserică. Coloana fără sfârşit – Înălţarea eroilor căzuţi în ’16, în octombrie, apărând podul de peste Jiu.
După coloană nu mai e nimic dar drumul o coteşte la stânga, spre locul unde erau garnizoana şi cimitirul militar. Deci cred că nu e o întâmplare. Cam aşa cred că e simbolistica
locului, deşi Brâncuşi nu a lăsat nicio explicaţie certă pentru cei pe
care i-a lasat proşti şi săraci înainte să-i regăsească şi mai proşti şi
şi mai săraci …
Planul pe care îl arăt aici descrie acest loc, aşa cum era înainte de inserţia lui Brâncuşi (domnului Brâncuşi, ca să fiu mai ambasador).
de Adrian Craciunescu
