În urmă cu 105 ani, la 18 februarie 1916, prima regină a României, Elisabeta, înceta din viaţă la Curtea de Argeş. Timp de 47 de ani s-a identificat cu poporul ei şi a contribuit la împlinirea culturală a acestuia. Inteligentă, cultivată, sensibilă, regina Elisabeta a fost o scriitoare distinsă. A scris cu aproape aceeaşi uşurinţă în limbile germană, franceză, engleză şi română, notează https://familiaregala.ro/.
Principesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied s-a născut la 17/29 decembrie 1843, la Neuwied, fiind fiica principelui Wilhelm Hermann Carol de Wied şi a principesei Maria Wilhelmina Frederica Elisabeta de Nassau. Talentată, cu înclinaţii spre artă şi poezie, principesa a primit o educaţie aleasă. A studiat limbile clasice, literatura franceză şi engleză, filosofia, istoria, gramatica şi a dovedit un talent ieşit din comun în asimilarea limbilor străine: italiană, franceză, engleză, suedeză şi rusă. A primit lecţii de pian de la Clara Schumann şi Arthur Rubinstein, a deprins desenul, acuarela şi pictura, a studiat orga şi clavecinul. A urmat cursuri de filosofie la universităţi prestigioase, precum Budapesta şi Heidelberg şi a aprofundat pictura la Academia de Belle Arte din Berlin, arată https://peles.ro/.
L-a întâlnit pe principele Carol de Hohenzollern, domnitor al Principatelor Române (din 1866), la 30 septembrie/12 octombrie 1869, la Köln. La 4/16 octombrie 1869, a avut loc logodna, iar la 3/15 noiembrie 1869, căsătoria. Ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa reginei Augusta, soţia regelui Prusiei, a trimişilor împăratului Franţei şi ai ţarului Rusiei, a ministrului Justiţiei, Vasile Boerescu, agentul diplomatic al României la Paris, şi a altor persoane oficiale. Unicul copil al Elisabetei şi al lui Carol, prinţesa Maria, s-a născut la 27 august/8 septembrie 1870. A murit la aproape 4 ani (28 martie/9 aprilie 1874), după ce s-a îmbolnăvit de scarlatină. A fost înmormântată în biserica mănăstirii Cotroceni. („Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)”, vol. I, Carol I, Editura Enciclopedică, Ioan Scurtu, 2004)
.jpg)
Regele Carol I (8/20 aprilie 1839-27 septembrie 1914) şi regina Elisabeta (17/29 decembrie 1843-18 februarie 1916), alături de principele de Wied, Sinaia, 15 ianuarie 1914.
Foto: (c) ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI/Arhiva istorică AGERPRES
Încă de la sosirea sa în România, principesa Elisabeta s-a implicat în acţiuni de binefacere, Carol interzicându-i orice amestec în viaţa politică. A fondat, în 1876, „Societatea Naţională de Cruce Roşie” din România, a cărei preşedintă de onoare a fost. A creat „Serviciul de ambulanţă”, în contextul izbucnirii Războiului de Independenţă (1877-1878), alături de generalul Carol Davila, inspectorul serviciului sanitar român. Au fost înfiinţate spitale de campanie, iar mai mulţi medici militari germani au activat în Principate sub conducerea directă a suveranei. În 1879, a înfiinţat „Institutul Surorilor de Caritate” din Bucureşti, cu personal recrutat dintre asistentele medicale sau călugăriţe, care îşi desfăşura activitatea atât în spitale, cât şi la domiciliul celor bolnavi, potrivit https://peles.ro/.
Şi-a continuat acţiunile de caritate şi în urma proclamării la 14/26 martie 1881, de către Parlament, a regatului României. Prinţul Carol a primit pentru sine şi pentru urmaşii săi titlul de rege al României, urmând ca moştenitorul tronului să poarte titlul de prinţ de coroană al României. Festivităţile prilejuite de proclamarea Regatului şi încoronarea domnitorului Carol I au avut loc la 10/22 mai 1881. Regele Carol I şi regina Elisabeta au purtat coroane făurite din oţelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independenţă. („Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, 2003)
.jpg)
Regele Carol I (8/20 aprilie 1839-27 septembrie 1914) şi regina Elisabeta (17/29 decembrie 1843-18 februarie 1916), Bucureşti, 15 septembrie 1914.
Foto: (c) ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI/Arhiva istorică AGERPRES
Regina Elisabeta a încurajat doamnele din înalta societate să-i urmeze exemplul. A înfiinţat în 1893, „Societatea Regina Elisabeta”, care trata anual circa 17.000 de pacienţi, distribuia medicamente gratuite şi monitoriza starea familiilor nevoiaşe. Au mai fost înfiinţate: „Policlinica Regina Elisabeta” (1895), care oferea consultaţii gratuite săracilor; azilul pentru orbi „Regina Elisabeta” (Vatra Luminoasă, 1909), unde cei cu deficienţe de vedere beneficiau de asistenţă medicală şi socială gratuită. În 1882, a înfiinţat o şcoală la Sinaia şi a inaugurat o a doua şcoală primară în cătunul Izvor (1899-1905).
.jpg)
Ilustrată de epocă înfăţişând-o pe principesa Elisabeta (1843-1916), în port popular românesc; în fundal este reprezentată Mănăstirea Sinaia, Bucureşti, 1 ianuarie 1900.
Foto: (c) ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI/Arhiva istorică AGERPRES
A avut inspiraţia şi iniţiativa de a identifica uriaşul potenţial al meşteşugurilor româneşti. Apreciind portul naţional românesc, regina Elisabeta îl purta adesea şi încuraja doamnele din suita sa să facă la fel. În cadrul complexului Peleş, a organizat „Atelierele de Artă şi Meşteşug”. A încurajat, de asemenea, dezvoltarea industriei locale, contribuind astfel şi la emanciparea socială a femeii române. Au apărut Societatea „Concordia”, înfiinţată pentru a favoriza dezvoltarea industriei textile; Societatea „Furnica”, prin care a încurajat industria produselor destinate consumului casnic; Societatea „Munca” (1885), oferea serviciu la domiciliu femeilor din popor, infirmelor, văduvelor, casnicelor; Societatea „Ţesătoarea” (1905) şi condusă personal de Regină a încurajat cultura de viermi de mătase din România, menţionează https://peles.ro/.
Iniţiativele sale au fost răsplătite, România fiind invitată să participe la Expoziţiile Universale de la Paris (1867, 1889 şi 1900) cu articole tradiţionale variate, cu broderii, tapiţerii şi costume populare. În 1912, la Berlin, regina a organizat expoziţia „Femeia în artă şi meşteşuguri”, presa occidentală atribuindu-i articole pozitive, notează aceeaşi sursă.
.jpg)
Vernisajul expoziţiei ”Regina Elisabeta, Regina Maria, Ana Brâncoveanu de Noailles şi Elena Văcărescu – Primele femei primite în Academia Română”, eveniment organizat la sediul Bibliotecii Academiei Române, Bucureşti, 3 aprilie 2015.
Foto: (c) ILIE BUMBAC/AGERPRES FOTO
A sprijinit şi a încurajat tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. În cadrul grupului de artişti pe care l-a format, i-a sprijinit financiar pe Nicolae Grigorescu şi pe Vasile Alecsandri. La îndemnul celui din urmă, a început să scrie versuri şi astfel, în 1880, i-a apărut, sub semnătura Carmen Sylva, volumul de debut – „Safo Hammerstein şi Furtuni”. În martie 1898, l-a cunoscut pe tânărul muzician George Enescu, care a mers la Sinaia în fiecare vară, până în 1914, potrivit www.familiaregala.ro şi lucrării „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).
Opera scriitoarei Carmen Sylva cuprinde o mie de poezii, 90 de nuvele strânse în patru volume, 30 de opere dramatice şi patru romane. A fost tradusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz şi Adrian Maniu. Între lucrările notabile, amintim: „Poezii româneşti”, „Cugetările unei Regine”, „O rugăciune”, „Din două lumi”, „Schiţe”, „La voia întâmplării”, „Legendele Peleşului”, „Cântece din valea Dâmboviţei”. Talentată pictoriţă, regina şi-a ilustrat câteva dintre volume. A lăsat miniaturi, portrete în cărbune şi o superbă Evanghelie cu ilustraţii făcute de ea, pe pergament. A publicat unele dintre volumele sale în ediţii succesive.
În 1881 a devenit membră de onoare a Academiei Române, potrivit www.acad.ro. A fost distinsă de Academia Franceză cu premiul „Botta” în 1888, pentru volumul de versuri „Cugetările unei Regine”.
.jpg)
Vernisajul expoziţiei ”Regina Elisabeta, Regina Maria, Ana Brâncoveanu de Noailles şi Elena Văcărescu – Primele femei primite în Academia Română”, eveniment organizat la sediul Bibliotecii Academiei Române, Bucureşti, 3 aprilie 2015.
Foto: (c) ILIE BUMBAC/AGERPRES FOTO
După moartea regelui Carol I (27 septembrie 1914), regina Elisabeta s-a retras la mănăstirea de la Curtea de Argeş, unde a încetat din viaţă în urma unei duble pneumonii. A fost înmormântată alături de Carol I, la Curtea de Argeş. AGERPRES
* Explicaţie foto din deschidere: Statuia reginei Elisabeta (1881-1916), scriitoarea Carmen Sylva, în cadrul Complexului Peleş (construit de Carol I la sfârşitul sec.XIX), fostă reşedinţă regală, astăzi Muzeul Naţional Peleş, Sinaia, 30 iulie 2004.
