Da, ai noștri tineri la Paris, Londra, New York, Tokio, Berlin, etc, învață producția de bunuri simbolice, gen la gât cravatei nodul cum să-l facă. Sunt intelectuali subțiri, le pute țara, le put oamenii, ar vrea ca România să fie ”ca afară”. Dar nu fac nimic pentru asta. Impactul lor asupra societății este zero. Pentru un motiv simplu: acolo unde învață nu văd decât ambalajul sclipitor, gustă, când gustă, din ”marfă”, dar sunt incapabili să înțeleagă procesul de fabricație.
Incapacitatea lor de a intra în dialog cu societatea, de a propune un proiect de schimbare, este un handicap pentru România. Poate cel mai mare. Sub fardul euroatlantic al ”progresismului” se află un soi de conservatorism reacționar, dătător de spaime. Este suficient să vezi care au fost reacțiile lor la mitingul de ieri, ca să ți se facă frică. Rasism, dispreț până la vomă față de ”sub-oamenii care votează cu Ciuma Roșie”, ură, intoleranță, una peste alta, fascismul civic în toată splendoarea lui.
Da, cele două Românii sunt mai departe ca oricând una de cealaltă. Și nu hipsterimea tefelistă, mândră de ”bunele” ei studii are să le lipească. Nu doar că nu-și propune așa ceva, dar și dacă și-ar propune, nu ar și cum s-o facă. Suspendați între două lumi, nu mai știu cine sunt și încotro se duc. De unde frustrările pe care și le descarcă prin ură și intoleranță. Asta e, ghinion!
