de Constantin Gheorghe
M-am săturat de povestea asta cu ”autoritățile luate prin surprindere”. N-au fost luate prin nicio surprindere. Pur și simplu natura este mai puternică decât noi, iar tehnologiile, oricât de sofisticate, nu prea pot face nimic atunci când o apucă pandaliile pe coana Natura. O lași să-și facă numărul, și asta e!
De asta nu gust scenele alea cu ”indignați” care mai că nu-i iau la bătaie pe polițiștii care opresc circulația. Să fii păzit, tu, polițist, de mascați, înarmați până în dinți, pentru că niște tâmpiți vor să se sinucidă, plecând creanga prin Siberia, e de noaptea minții! Eu, în locul ”autorităților” îi lăsam pe toți idioții ăia ”indignați”, care îi înjurau pe polițiști, să plece prin viscol, și să moară în nămeți. Nu făceam nicio misiune de salvare, să pun în pericol și viața salvatorilor.
Cultura asta de confruntare cu statul, prezentarea statului drept dușmanul cetățeanului,a ”fructificat”: anarhie. Neîncredere generalizată. Dispreț față de autorități.Și față de lege. Cum cred românii că pot avea o țară ”ca afară”, dacă nu respectă legea și instituțiile statului? După care începe jelania pe care o auzim de decenii: statul e de căcat! Dar nici cetățenii su sunt din alt aluat…
