Centrul istoric şi fortificaţiile din oraşul Luxemburg,
capitala Marelui Ducat cu acelaşi nume, au fost înscrise în anul 1994 pe
lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Datorită poziţiei sale strategice, Luxemburg a fost, din secolul al
XVI-lea până în anul 1867, una dintre cele mai mari fortăreţe ale
Europei moderne, când zidurile sale au fost demontate, unul dintre cele
mai mari situri fortificate din Europa. Oraşul a fost fortificat în mod
repetat pe măsură ce a fost preluat de către o mare putere europeană:
Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană, Casa de Burgundia, Habsburgi,
regii Franţei şi ai Spaniei şi Regatul Prusiei. Până la demolarea lor
parţială, fortificaţiile au constituit un fin exemplu de arhitectură
militară, pe parcursul a câtorva secole, potrivit site-ului UNESCO, http://whc.unesco.org.
Oraşul vechi al Luxemburgului este situat la confluenţa râurilor Alzette
şi Pétrusse, pe un afluent stâncos foarte abrupt, oarecum o
fortificaţie naturală, care trebuia doar finalizată pe partea de vest.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Iniţial, oraşul a cuprins doar un mic fort (castelul) construit la scurt
timp după mijlocul secolului al X-lea, pe o stâncă aproape
inaccesibilă. În secolul al XII-lea, aşezarea care s-a dezvoltat lângă
castel a fost protejată de un zid de fortificaţie din piatră, extins în
secolele al XIV-lea şi al XV-lea. În 1443, oraşul a fost cucerit de
către burgunzi. Prin moştenire a trecut în proprietatea habsburgică şi a
devenit spaniolă până în 1684. În această perioadă, oraşul a fost
transformat într-o adevărată cetate. După cucerirea de către regele
Franţei Ludovic al XIV-lea, Vauban a extins şi a consolidat
fortificaţiile. În secolul al XVIII-lea, austriecii au creat din
Luxemburg „Gibraltarul Nordului”. După Congresul de la Viena, prusacii
au creat noi structuri militare până când s-a hotărât demontarea
zidurilor în 1867. În urma Tratatului de la Londra din 1867, majoritatea
fortificaţiilor au fost demolate, dar au rămas multe vestigii
reprezentative pentru toate aceste epoci, dintre care un număr de porţi,
forturi, bastioane, reducte şi cazemate.
Oraşul păstrează, de asemenea, urmele amenajării străzilor şi a
numeroase clădiri publice, mărturie importantă a originilor şi
dezvoltării sale încă din secolul al X-lea. Cartierele vechi poartă încă
amprenta foştilor lor locuitori şi a activităţilor lor. În ciuda
dezmembrării cetăţii, a fortificaţiilor şi a cartierelor vechi, astăzi
oraşul este un ansamblu istoric de importanţă primordială. Luxemburg
este un exemplu de excepţie al unui oraş european fortificat şi
găzduieşte o varietate excepţională de vestigii militare care ilustrează
o lungă perioadă din istoria occidentală.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Luxemburg, ca oraş, este împărţit într-un număr special de districte,
divizare făcută cu ajutorul cheilor spectaculoase ale văilor râurilor
Alzette şi Pétrusse, notează site-ul www.globi.ro. În partea de
nord-vest se află centrul vechi al oraşului, cu pieţe elegante, biserici
impozante, magazine, cazemate (reţele subterane de tuneluri folosite în
vechime pentru apărarea oraşului) şi străzi şerpuitoare, acoperite cu
piatră de pavaj. În partea de nord-est este zona modernă a platoului
Kirchberg, gazdă a mediului de afaceri luxemburghez şi a mall-urilor.
Membru fondator al Uniunii Europene, Luxemburg are tot pe acest platou
câteva instituţii aparţinând organizaţiei europene. De altfel,
Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles şi Strasbourg, una dintre cele
trei capitale oficiale ale Uniunii Europene. Sudul include gara, zona
staţiei de tren, unde se găseşte un număr important de magazine şi
hoteluri accesibile. Cele trei districte superioare sunt împărţite de
valea râului Pétrusse, iar cele două districte inferioare Grund şi
Clausen de valea Alzette. Primul dintre acestea este gazda unui număr de
baruri, restaurante şi muzee, iar ultimul cuprinde Rives de Clausen,
principala zonă de distracţii a oraşului, populară în rândul tinerilor
pentru viaţa sa de noapte. AGERPRES
