Cea mai mare autopăcăleală, cea mai mare autoînchipuire mioritică este să crezi cu tărie că în România doar politicienii sunt de vină deoarece “aceşti nemernici care ne conduc sunt şi hoţi de meserie şi corupţi până în măduva imoralităţii”.
Cât de uşor este ca cetăţean să dai vina să arăţi cu atâta lejeritate degetul mijlociu clasei politice, dar să nu faci nimic, riguros nimic. Dacă se poate, chiar absolut nimic, dar să vorbeşti necontenit transformându-te într-un tribun în propria bucătărie ţinând discursuri memorabile prietenilor despre eşecuri istorice şi biografice.
După ce îţi iroseşti energia te retragi ca un hoinar postdecembrist în patul tău îmbibat de hoitul tranziţiei şi visezi în continuare la visul tău capitalist de a da o lovitură (un boom prin care să-i jecmăneşti pe alţii) ca să te îmbogăţeşti ulterior, să-ţi irosesti energia doar cu un whiskey de calitate, adăpându-te cu aburi vaginali vexaţi.
V-aţi gândit vreodată că poate nici politicienii nu ne merită pe noi?
V-aţi gândit vreodată că poate răzmeriţa, vermina societăţii româneşti este pastila efervescentă de dimineaţă? Avem nevoie de ceartă prostească şi seacă cum are nevoie drogatul de doza zilnică. Singura diferenţă este că drogatul, după ce trece efectul dozei, nu se duce la dealer să-l dea în judecată că-i prejudiciază sănătatea.
