Biserica Sf. Karl (Karlskirche) este cea mai impresionantă biserică în stil baroc din Viena, fiind considerată cea mai mare operă a arhitectului Johann Bernhard Fischer von Erlach (1656-1723) şi poartă hramul Sf. Carol Borromeo. Situată în zona de sud a Karlsplatz, se află în imediata vecinătate a Universităţii Tehnice din Viena, a Muzeului din Viena şi a Naschmarkt, cea mai faimoasă piaţă din capitala austriacă, potrivit https://www.musicofvienna.com/.
În 1713, la un an de la ultima mare epidemie de ciumă, Carol al VI-lea, al Sfântului Imperiu Roman, s-a angajat să construiască o biserică pentru patronul său, Sf. Carol Borromeo, vindecător al celor care sufereau de ciumă. A fost anunţat un concurs de arhitectură, la care Johann Bernhard Fischer von Erlach, arhitectul curţii, s-a impus, printre alţii, precum Ferdinando Galli-Bibiena şi Johann Lukas von Hildebrandt, notează https://www.habsburger.net/.
Construcţia a început în 1716. După moartea arhitectului J.B. Fischer, în 1723, fiul său, Joseph Emanuel Fischer von Erlach, a finalizat construcţia, în 1737, folosind planuri parţial modificate. Biserica avea în proiectul iniţial o linie cu vedere directă către Hofburg.
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO
Creator al unei arhitecturi istorice, J.B. Fischer a unit cele mai diverse elemente. Faţada din centru corespunde unui portic templu grecesc. Cele două coloane învecinate, ce măsoară 33 de metri, realizate de Lorenzo Mattielli, au găsit un model în Columna lui Traian din Roma. Alături de acestea, două pavilioane turn se extind şi arată influenţa barocului roman (Bernini şi Borromini). Deasupra intrării, o cupolă se ridică deasupra unui tambur înalt, pe care tânărul J.E. Fischer l-a scurtat şi modificat parţial. Catedrala măsoară până în vârful cupolei din bronz 72 de metri.
Concepţia ideologică de bază a fost elaborată de un cerc de cărturari condus de filosoful Gottfried Wilhelm Leibniz şi de anticarul de la Curtea Imperială, Carl Gustav Heraeus, un specialist în istoria şi simbolismul antic. Legătura dintre simboluri din creştinism şi antichitate face ca această operă majoră a barocului central european să devină un monument al pretenţiei dinastiei de împărat universal sub steagul creştinismului. Relieful de pe frontonul aflat deasupra intrării, cu cele patru virtuţi cardinale (prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătarea) şi figura patronului pe vârful acestuia, indică motivaţia donaţiei. Acest grup sculptural se continuă şi în povestea cupolei.
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO
Cupola este, de asemenea, unul dintre elementele pe care tânărul Fischer le-a introdus în construcţie. Coloanele înfăţişează scene din viaţa Sf. Carol Borromeo, reprezentate într-un relief spiralat, însă ele amintesc şi de Stâlpii lui Hercule şi acţionează ca simboluri ale puterii imperiale. Intrarea este flancată de îngeri din Vechiul şi Noul Testament. Tema continuă şi în interior, unde mai presus de toate, se află fresca uimitoare realizată de Johann Michael Rottmayr din Salzburg şi Gaetano Fanti, care înfăţişează o mijlocire a lui Sf. Carol Borromeo, susţinută de Fecioara Maria. Virtuţile cardinale înconjoară scena. Frescele dintr-o serie de capele laterale sunt atribuite lui Daniel Gran.
În timpul renovărilor din 2002, în interior a fost instalat un ascensor panoramic, care îi duce pe vizitatori la o înălţime de 32,5 metri, de unde pot observa în detaliu atât fresca impresionantă cât şi celelalte elemente arhitecturale, https://www.wien.info/.
Pictura Altarului Mare, care înfăţişează înălţarea sfântului, a fost concepută de Johann Bernhard Fischer von Erlach şi executată de Ferdinand Maximilian Brokoff. Picturile din zonele laterale sunt realizate de diverşi artişti, printre care Daniel Gran, Sebastiano Ricci, Martino Altomonte şi Jakob van Schuppen. Un efect puternic provine, în general, din direcţionarea luminii şi a grupării arhitecturale şi, în special, din deschiderile arcurilor axei principale.
Concerte de muzică clasică, precum Recviemul lui Mozart sau Anotimpurile lui Vivaldi, sunt organizate, în mod obişnuit în cadrul acestei biserici. În perioada de Advent, ce precede sărbătoarea de Crăciun, atmosfera este întregită de colindele care răsună în aceeaşi biserică, potrivit https://www.wien.info/. AGERPRES
