de Constantin Gheorghe
Criza refugiaților relevă un lucru extrem de îngrijorător: Cortina aia de Fier, care a despărțit Estul de Vestul continentului, este tot acolo unde a fost și în timpul comunismului. Occidentul și-a construit Europa ”lui”, și, chiar dacă după 1989 a primit în UE și mare parte din țările din Est, suntem tot mai departe de momentul în care putem vorbi despre ”Europa noastră”. Nu, este tot ”Europa lor”, care ne disprețuiește profund, și care nu vede în noii membri decât o extensie a pieței lor, și un bazin de forță de muncă. Ambele ipostaze fiind din ce în ce mai jalnice: piața este limitată de puterea de cumpărare ridicolă a salariilor din Est, iar bazinul forței de muncă nu prea mai are pești, din motive demografice, din cauza dez-industrializării și a degradării iremediabile a sistemelor publice de educație.
Logic, Occidentul vrea să se debaraseze de rudele sărace, de vreme cu nu mai sunt folositoare. Criza actuală este pretextul ideal pentru o ”refondare” a Uniunii Europene, în care să-și ia înapoi ”Europa lor”, iar restul să rămână un soi de apendice, membri de mâna a doua, mai mult cu obligații, și mai puțin cu drepturi. Asta: obișnuiți-vă cu gândul! Odată construit, și intrat în conștiința colectivă, un zid nu mai poate fi doborât…
