Anticomunismul de la Tismăneanu și Patapievici citire. Naționalism, extremism și multă amețeală

29 decembrie 2015 destin valah Istorie

O mică vijelie în paharul cu apă numit Facebook m-a făcut să scriu rândurile acestea. Dan Alexe bagă bățul prin gard și îi scoate din sărite pe băieții de la În Linie Dreaptă, eu țin cu Dan Alexe și mă trezesc atârnând pe nicăiri din punct de vedere ideologic. Și asta e problema, că nu mă atârn nicăiri și mă simt bine așa.

Nici nu aș avea unde să mă anin în vreun fel. ÎLD îi divinizează pe Tismăneanu și Patapievici, și dacă nu ești de partea lor – automat ești pe partea greșită. Și în cazul de față prefer să fiu de partea greșită. Haideți să începem cu Patapievici și să citim din jurnalul Monicăi Lovinescu, cine are răbdare găsește paragraful în care este rememorată prima întâlnire a acesteia cu Horia Roman Patapievici, prin 1990: viitorul filosof oficial al României povestea atunci că tatăl său a fost persecutat de regimul comunist de la București. Iar Monica Lovinescu l-a crezut pe cuvânt. Mai încolo a apărut informația susținută cu documente că tatăl lui Patapievici a fost mare funcționar comunist la Banca Națională a României, eșalonul al doilea, comunist din tinerețe, ilegalist rămas în URSS la Cernăuți, după ocupația sovietică din 1940. Și mai apoi să aflăm că Patapievici îi re-conspira la CNSAS pe foștii turnători la Securitate, nu chiar pe toți, doar pe cei care îi erau prieteni. Am destule motive să nu-mi placă Patapievici.

Și ce să-mi placă la Tismăneanu? Bătaia de joc numită ”Raport final privind condamnarea comunismului”? Cu Virgil Ierunca trecut în lista de autori – când bietul om zăcea într-un pat de spital în ultima fază de Alzheimer? Cu Monica Lovinescu pusă în aceeași listă de autori când era blocată la pat și mărturisea că nu înțelege de ce a fost trecută în acea listă? (Citiți cartea Doinei Jela despre ultimele zile ale Monicăi Lovinescu pentru a vă lămuri cât a participat la redactarea raportului Tismăneanu). Ce să apreciez la acest raport? Felul în care Tismăneanu și-a bătut joc de Paul Goma, băgat și scos din Comisie în stil stalinist? ”Raport final” cu n variante pline de erori? (Cifre scoase din burtă, dizidenți trecuți ca uciși de Securitate – când de fapt oamenii erau cât se poate de vii etc.) De fapt ”Raportul final” este o compilație din cărțile mai multor autori care s-au folosit de aparteneța la comisie pentru a-și face tone de copii gratuite după documentele din arhive.

În rest multă regie, circ pentru popor, cu măscăriciul Corneliu Vadim Tudor care și-a jucat scena finală într-un spectacol prost regizat al distrugerii oricărei șanse pentru refacerea și adaptarea naționalismului românesc. Eroi și anti-eroi într-o tragedie de mică anvergură, construită în bătaie de joc pe scheletul ”pupat piața Endependații”, blestemul lui Caragiale de care nu mai scăpăm. (îți trag palme monșer, mă-nțelegi matale)

Asta este cu ÎLD, obsesia idolatră Tismăneanu-Patapievici plus imitarea unor curente apuse în Occident în numele unei sincronii ”bune” față de protocronismul ”rău”, invocarea unor tradiții țărăniste și a ”moștenirii” Coposu-Maniu – fremeni de muzeu, cum ar spune Frank Herbert, războinicii unei cauze inexistente în numele unei ideologii trecută la categoria ”și altele”.

Iar după ce a murit măscăriciul de serviciu Corneliu Vadim Tudor sunt căutați noi inamici pentru a continua regia stupid dihotomică: neo-legionari antisemiți, fundamentaliști ortodocși care vor să vândă țara Moscovei, Dan Puric și prietenii lui Dughin de la București. Să dau mărturie că nu-mi place Dan Puric? Păi nu-mi place, că meseria lui este de măscărici, asta este profesia lui și este bun, hai să-i spunem actor, mim, artist sau cum vreți – și interpretează un rol, îl regizează și naiba știe cine îi scrie scenariul și replicile, poate și le scrie singur, treaba lui, să fie sănătos – este loc pentru toată lumea în București.

Fundamentaliștii ortodocși care vând țara Rusiei? În primul rând nu cred că există așa ceva, iar cei care s-au căptușit cu eticheta asta nu-mi inspiră mare încredere din cauza amestecului nediferențiat în discurs: politică și teologie. Sunt un partizan declarat al Bisericii Ortodoxe Române, însă nu cred că pot fi rezolvate probleme de economie cu citate din Evanghelii.

Și așa am ajuns să mă simt mai apropiat de Dan Alexe, Vasile Ernu și Victor Roncea. Nu sunt de acord cu tot ce spun ei – dar sunt oameni care au în comun faptul că au idei proprii, încearcă să gândească cu creierul din dotare și mai au o doză de umor – ceea ce îmi doresc și mie.

sursa-http://www.kishiniov.eu/ro/

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign