de Constantin Gheorghe
Bă, un deștept înjură statul că nu se ocupă de hrana urșilor, și d-aia coboară ăia în oraș/sat după hrană. Eu știam că de hrana urșilor se ocupă urșii. C-așa-i în natură. Că pe vremea când omul era doar un proiect, în pom, urșii se hrăneau și fără să-i dea de mâncare viitoarea evoluție a maimuței. Și se hrăneau inclusiv cu maimuța.
De fapt, noi ce vrem: animale care să trăiască în mediul natural, ăla care mai e, sau ferme de urși? Că se poate și așa. Îi strângem în țarc, le aducem papa, ei se fut, măresc șeptelul, noi îi scoatem la export, și e toată lumea mulțumită, nu?
Altminteri trebuie să adaptezi populația de urși la resursele de hrană. O faci lăsându-i pe ăia să moară de foame, ceea ce, chiar dacă surprinzător, duce la o scădere a calității populației de urși(selecția naturală are și ea perversitățile ei), sau faci tu selecția, eliminând exemplarele cele mai slabe.
Ceea ce se întâmplă acum cu cei 150 de urși care trebuie relocați/împușcați ține de isterie. Pentru că nimeni nu are soluții alternative, au sărit pe subiect pentru a-l folosi în lupta politică. Asta nu rezolvă nimic, ci doar injectează și mai multă ură în societate. Îi înjuram pe comuniști, că aveau ”activiști de partid”. Măcar ăia erau pe față, și, ce să vezi, mulți erau profesioniști în domeniul lor de activitate. Activiștii civici de azi sunt zero expertiză, 100% gălăgie!
