Sculptorul Boris Caragea, membru al Academiei Române, s-a născut la 11 ianuarie 1906, la Balcic (astăzi în Bulgaria).
A absolvit Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1932), studiind cu Oscar Han, frecventând apoi, printr-o bursă „Dimitrie Paciurea”, atelierul maestrului timp de doi ani. Aici şi-a expus, în 1934, lucrările „Sfarmă Lemne”, „Sfarmă Piatră”, „Făt Frumos luptând cu balaurul”, portretele compoziţionale „Sf. Metodiu”, „Pescarul”, „Femeia cu cobiliţă”, care s-au bucurat de un succes unanim din partea publicului şi a criticii de specialitate, potrivit dicţionarului ”Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
În cea de-a doua expoziţie personală, din 1936, de la Sala Dalles, a expus lucrările: „Pietá”, „Sclav”, „Maternitate”, „Macedoneancă”, „Joc dobrogean”, „Dansatoare”, „Meşterul Manole”, „Cain”, „Pescar”, „Sf. Ioan Botezătorul”.
În ultima parte a creaţiei sale a vădit o tendinţă spre monumentalitate, multe dintre operele sale fiind amplasate în aer liber, în diferite oraşe din ţară şi străinătate: „Monumentul Victoriei” (Constanţa), „Legenda lui Făt Frumos” (Bucureşti), „Discobolul” (Bucureşti şi Constanţa), „Maternitate” (Eforie), „Înotătoarea” (Mamaia), „Muzica” (Bucureşti), „Fraţii Buzeşti” (Craiova), „Emil Racoviţă” (Bucureşti), „Femeie cu liră” (Bucureşti), „Ultima săgeată” (Caliacra, Bulgaria), „Enescu” (Detroit, S.U.A.).
A fost profesor la Catedra de sculptură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1949-1974) şi membru corespondent al Academiei Române (ales la 2 iul. 1955).
A murit la 8 august 1982. AGERPRES
