Geofizicianul Sabba S. Ştefănescu s-a născut la Bucureşti, la 20 iulie 1902. A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti şi ale Liceului „St. Louis” din Paris, iar în anul 1919 şi-a luat bacalaureatul la Sorbona.
A urmat apoi cursurile Şcolii Naţionale Superioare de Mine din Paris, între anii 1920-1923, iar ulterior, în 1945, a devenit doctor în geologie, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
A fost şef al Serviciului de Prospecţiuni Geofizice din cadrul Comitetului Geologic al României (1936-1967), profesor şi şef al Catedrei de Prospecţiuni Geofizice la Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră şi la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie din Bucureşti (1950-1957).
Sabba S. Ştefănescu a desfăşurat o intensă activitate de cercetare, în principal în cele două discipline pe care le-a profesat şi la catedră: teoria câmpului electromagnetic – în care a rezolvat problema integrării ecuaţiilor diferenţiale ale liniilor de câmp magnetic ale circuitelor electrice filiforme, reuşind integrarea în termeni finiţi într-o serie de cazuri particulare – şi prospecţiuni electrice, domeniu în care a adus noi contribuţii la teoria metodelor electromotrice cu curent continuu şi alternativ, menţionează lucrarea citată mai sus.
În lucrările sale a aşezat pe baze noi teoria metodei sondajelor electrice verticale pe terenuri de stratificaţie plan-paralelă. Amintim dintre lucrările al căror autor este: „Etudes theoriques sur la prospection electrique du sous-sol” (3 volume, 1929-1947); „Lignes des champs magnetiques autour d’une ramification de courants” (1936); „Electromagnetisme. Un cas particulier de lignes H algebriques” (1938); „Liniile de câmp magnetic ale unui curent rectiliniu de două ori cotit” (1951); „Open magnetic field lines” (1958); „Elemente de teoria câmpului magnetic” (1960); „Noi metode de cercetare a Pământului la mare adâncime” (1971); „Perspectiva cercetărilor geofizice în descoperirea zăcămintelor de substanţe minerale utile” (1971); „Probleme geofizice actuale ale subsolului românesc” (1971) ş.a.
A fost preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică, membru de onoare al Societăţii Prospectorilor Geofizicieni Americani, membru al Uniunii Americane de Geofizică.
La 27 mai 1946 a fost ales membru corespondent, apoi, la 21 martie 1963, a devenit membru titular al Academiei Române. Între 1966-1990 a fost preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Geologice, Geofizice şi Geografice a Academiei Române. Institutul de Geodinamică din cadrul Academiei Române îi poartă numele.
Sabba S. Ştefănescu a murit la 15 aprilie 1994, la Bucureşti. AGERPRES
