„Am coborît pentru prima oară într-o mină de aur în ziua de 6 februarie 1935, la șase dimineața. Cînd la două după-amiaza am ieșit, știu că primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă privesc într-o oglindă.
Eram atît de plin de imaginile violente ale lumii în care pătrunsesem, eram atît de fulgerat pe dinăuntru de ele, încît îmi părea că am fost preschimbat, că nu mai am aceași față de pînă atunci. (…)
Închipuiți-vă Palatul Telefoanelor de cîteva ori mai înalt și pe peretele lui, lipită de-a dreptul, vertical, o scară pe care patru sute de oameni trebuie să coboare și să urce din nou, fără întrerupere, după o zi de muncă în măruntaiele pămîntului. Cei care știu ce înseamnă să te urci (și pe scări circulare, îndulcite) pînă la al patrulea etaj își vor da seama ce lucru e acesta!
Fără să te oprești, încontinuu, intercalat ca o za în lanțul celor patru sute. E un lucru imposibil, de neimaginat. Cu toate acestea, minerii de la Roșia-Montană îl fac în fiecare zi. Nu pot să-mi închipui cum.”
(„Țara Moților. Țara de piatră” în „Țări de piatră, de foc și de pămînt”, 1939)
Geo Bogza
