„Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […].
Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit.
Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.”
Mihai Eminescu,
Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, p.124.
