Mircea Eliade, Încercarea labirintului:
… de altfel, cu toții simțim că trăim într-o lume de semne, a căror semnificație nu este numai intelectuală, ci cu mult mai vastă, existențială, metafizică. Astăzi, transcendentul se camuflează în concret, realul în ireal, iar această dialectică a camuflajului pe mine mă pasionează foarte mult: ea depășește în complexitate ceea ce Martin Buber numea „ocultarea lui Dumnezeu”. Aici e tot paradoxul! Să remarcăm, de asemenea (limitându-ne la doar un exemplu), că în plină eră a raționalității și tehnicii, tinerii hippy au descoperit spontan și fără nicio religie aparentă sacralitatea cosmică, sau a naturii […] Tot așa putem bănui că apariția, în lumea noastră apocaliptică, a atâtor elemente materialiste, non-spirituale, are sensul unei probe inițiatice: după tortura rituală vine șansa eliberării…
