La data de 5 iunie 1865, a apărut, la Pesta, primul număr al prestigioasei reviste culturale şi literare „Familia”.
Redactor, proprietar şi editor a fost publicistul, scriitorul şi, începând cu 1891, academicianul Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor – d. 8 septembrie 1907, Oradea).
Odată cu dispariţia „Foii pentru minte, inimă şi literatură” a lui George Bariţiu, publicaţia „Familia” a devenit „cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ajungând, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale”, potrivit revistafamilia.ro.
Iniţial, revista nu a avut o frecvenţă fixă de apariţie. În primul an, până la 25 iunie 1866, revista a văzut lumina tiparului de trei ori pe lună, pentru ca în anul următor, mai exact până la 31 iulie 1867, să devină săptămânală. Din decembrie 1868 a fost, din nou, publicaţie săptămânală, iar între 1 ianuarie 1878 şi 27 septembrie 1881 a fost tipărită de două ori pe săptămână. Ulterior, revista a rămas una săptămânală, potrivit „Dicţionarului general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2004).
Ultimul număr editat la Pesta a fost cel din data de 20 aprilie 1880. Începând cu numărul din 27 aprilie 1880, revista a fost editată la Oradea, acolo unde s-a stabilit Iosif Vulcan.
Programul revistei „Familia” a fost anunţat de Iosif Vulcan din aprilie 1865, atunci când a depus, la Prefectura Poliţiei din Pesta, cererea pentru editarea unei publicaţii periodice. Astfel, rolul acesteia era să contribuie la răspândirea unor cunoştinţe generale, cu accent pus pe arte şi literatură. Se dorea tipărirea de texte în premieră, de traduceri, biografii, lingvistică şi estetică, scrise într-un mod accesibil publicului larg. Cel puţin formal, politica era exclusă.
Primul număr a purtat pe frontispiciu subtitlul „Foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”.
Prima serie a revistei constituie un unicat în analele publicisticii româneşti, datorită longevităţii sale de patru decenii.
Revista „Familia” a rămas în istoria culturii noastre şi datorită faptului că în paginile numărului şase, din 25 februarie/9 martie 1866, a debutat nimeni altul decât Mihai Eminescu. Mai exact, în februarie 1866, Iosif Vulcan a primit de la Cernăuţi o scrisoare însoţită de mai multe poezii, semnate Mihail Eminovici. Vulcan a ales poezia „De-aş avea”, pe care a publicat-o însoţită de nota „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut”, se arată pe site-ul revistafamilia.ro.
De-a lungul timpului, „Familia” va publica numeroase creaţii poetice ale lui Mihai Eminescu: „O călătorie în zori”, „La Heliade”, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, „Junii corupţi”, „Amorul unei marmure”, „Pe lângă plopii fără soţ” etc. După moartea marelui poet, întregul număr din 7 iulie 1889 i-a fost dedicat.
Tot în „Familia” a debutat şi George Coşbuc sub pseudonimul „Boşcu”, în 1884, cu traducerea poeziei „Aş vrea să fiu…” a poetului maghiar Petofi Sandor.
Alături de Iosif Vulcan, la rubricile de cultură generală au colaborat, de-a lungul timpului, intelectuali din toate provinciile româneşti, precum: V. Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, G. Bariţiu, Timotei Cipariu, Al. Roman, Aron Densuşianu, Al. Vlahuţă, B. P. Hasdeu, N. Iorga, Iosif Blaga etc.
„Acelaşi efort de reunire a colaboratorilor s-a manifestat în toate privinţele: folclor, beletristică, istorie şi critică literară. În acest fel, urmând tradiţiei de la ‘Gazeta de Transilvania’, F. a militat pentru crearea condiţiilor necesare realizării unei unităţi spirituale a românilor. Revista a publicat literatură populară culeasă nu numai din zonele Transilvaniei, dar şi din Banat, Bucovina, Moldova şi Muntenia”, arată Remus Zăstroiu în „Dicţionarul general al literaturii române”.
Revista condusă de Iosif Vulcan a fost printre primele publicaţii care a acordat o atenţie deosebită problemelor femeii şi care a avut în permanenţă un număr mare de colaboratoare. Printre acestea: Sofia Vlad-Rădulescu, Matilda Cugler-Poni, Constanţa Dunca-Schiau etc.
Nu au lipsit nici traduceri din marii autori ai literaturii universale, de la Horaţiu şi Ovidiu, până la Dante, Goethe, Gogol, Tolstoi, Byron, Poe, Ibsen, Arany Janos etc.
De-a lungul a jumătate de veac, revista „Familia” a ilustrat lupta românilor transilvăneni pentru realizarea idealurilor naţionale. „Revista a devenit astfel, aşa cum scria Iosif Vulcan în ‘Încheierea’ din ultimul număr apărut în 1906, ‘o oglindă fidelă a evoluţiei noastre intelectuale'”, conform „Dicţionarului general al literaturii române”.
Revista a cunoscut cinci serii. Dacă prima, din 1865 până în 1906 s-a aflat sub conducerea lui Iosif Vulcan, următoarele trei (1926-1929, 1934-1940 şi 1941-1944) au fost coordonate de M. G. Samarineanu.
Seria a V-a a pornit în 1965, fiind prilejuită de împlinirea a o sută de ani de la apariţia primului număr. În acelaşi an, a fost inaugurat în centrul oraşului Oradea Muzeul memorial „Iosif Vulcan”.
În prezent, revista „Familia” este instituţie a Consiliului Judeţean Bihor şi apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, conform revistafamilia.ro.
AGERPRES
Sursa foto: Revistadecultura Familia / Facebook
