Inundaţiile puternice, care s-au produs în ţara noastră la începutul lunii iulie 1975, au afectat şi Capitala, dar şi judeţul Ilfov. În 4 iulie a fost emis Decretul prezidenţial nr. 145 prin care s-a instituit „stare de necesitate” pe întreg teritoriul României, „pentru prevenirea inundaţiilor şi înlăturarea consecinţelor acestora”, potrivit site-ului http://legislatie.just.ro/.
Starea de necesitate putea fi instituită, conform Legii nr.14/28 decembrie 1972, „în interesul apărării ţării, a ordinii publice sau a securităţii statului”, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării, precizează site-ul www.cdep.ro. La articolul 3 al decretului amintit, se prevedea: „Unităţile militare, unităţile Ministerului de Interne, formaţiunile gărzilor patriotice să se considere în stare de alarmă, să acţioneze în conformitate cu ordinele pe care le vor primi şi să participe cu toate capacităţile materiale şi umane de care dispun la asigurarea atât a măsurilor de prevenire şi de apărare a localităţilor împotriva inundaţiilor, cât şi la înlăturarea într-un timp cât mai scurt a urmărilor acestora”.
„În vara anului 1975, inundaţiile au lovit din nou România, provocând 49 morţi şi 12 dispăruţi. Au fost inundate 331.000 de hectare şi au fost afectate 33.784 de case. Judeţele Mureş, Buzău, Prahova, Vâlcea, Ilfov şi Argeş au fost cele mai afectate. Timp de două săptămâni, nenorocirea adusă de şuvoaiele apelor a ţinut capul de afiş al presei centrale. În paginile ziarelor, informaţiile despre victime şi pagube materiale au fost cenzurate”, scrie site-ul www.academia.edu.
În 6 iulie, ziarul „Scânteia” scria: „Urmărind apele Dâmboviţei în continuă creştere, (…) zeci de mii de locuitori ai Capitalei au construit pe locurile mai joase baraje de apărare. La podurile Hasdeu, Izvor, pe platforma de la Operetă până la magistrala Nord-Sud erau înşiraţi zeci de mii de saci cu nisip şi pământ”. În aval de podul Ciurel, apa ameninţa să năvălească spre cartierele de locuinţe, spre căminele studenţeşti de la Regie. „Mii de ostaşi au ridicat, în mai puţin de o oră, un dig înalt de circa trei metri pe o distanţă de aproape un kilometru”, scria cotidianul amintit.
Inundaţii în zona Ciurel din Capitală, 4 iulie 1975
Foto: (c) RADU CRISTESCU / Arhiva istorică AGERPRES
Lucrări de diminuare a efectelor inundaţiilor la stăvilarul Ciurel din Capitală, 4 iulie 1975
Foto (c) RADU CRISTESCU / Arhiva istorică AGERPRES
În zona canalului de scurgere Argeş-Ciorogârla, unde exista pericolul de revărsare, s-au luat măsuri de dirijare a surplusului de apă în lacurile din nordul Capitalei. În cartierele Ciurel şi Crângaşi au fost evacuate familiile din casele inundate.
Inundaţii în Bucureşti, 6 iulie 1975
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES
Inundaţii în Bucureşti, 6 iulie 1975
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES
Inundaţii în Bucureşti, 6 iulie 1975
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES
Nu doar cartierele aflate în vecinătatea râului Dâmboviţa au fost afectate, ci şi altele, din diferite zone ale Capitalei. Cantitatea mare de apă, care s-a adunat în urma ploilor care au căzut zile la rând, nu a putut fi preluată de canalizarea Bucureştiului, aşa că a inundat curţi, case, subsoluri de blocuri, unităţi industriale.
Cotidianul „România liberă” din 7 iulie informa că autorităţile din Bucureşti şi sectorul Ilfov au hotărât demararea unui proiect de sistematizare a zonei Ciurel, pentru a preîntâmpina în viitor inundarea unor cartiere din această parte a oraşului. Se propunea construirea unui baraj sau a unei salbe de lacuri şi baraje în aval şi amonte de podul Ciurel, „care, la nevoie, să preia surplusul de ape”.
Lucrări de prevenire a inundaţiilor în Bucureşti, 6 iulie 1975
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES
Acelaşi ziar scria că de la întreprinderea de poduri din beton Giurgiu a plecat spre Bucureşti o garnitură specială de tren încărcată cu materiale prefabricate necesare pentru stăvilirea apelor.
Inundaţii în Bucureşti, 9 iulie 1975
Foto: (c) CONSTANTIN CIOCAN / Arhiva istorică AGERPRES
La acea vreme, Dâmboviţa arăta cu totul altfel decât arată acum. Atunci era un râu cu maluri de pământ, străjuite de iarbă şi tufişuri, peste care treceau, din loc în loc, poduri. Imaginea de atunci a Dâmboviţei nu era mult diferită de cea descrisă de Constantin Bacalbaşa: „Puţin adâncă, şerpuind într-o albie la nivelul stradei, fără cheiuri, cu poduri de lemn prost întreţinute, alergând în zigzaguri întortocheate” („Bucureştii de altădată”, editura Humanitas, 2014).
Inundaţii în judeţul Ilfov, 6 iulie 1975
Foto: (c) VIRGIL PAVEL / Arhiva istorică AGERPRES
Inundaţii în judeţul Ilfov, 4 iulie 1975
Foto: (c) VIRGIL PAVEL / Arhiva istorică AGERPRES
Inundaţii în judeţul Ilfov, 4 iulie 1975
Foto: (c) VIRGIL PAVEL / Arhiva istorică AGERPRES
Inundaţii în judeţul Ilfov, 4 iulie 1975
Foto: (c) VIRGIL PAVEL / Arhiva istorică AGERPRES
La zece ani de la inundaţiile din 1975, a început construcţia Lacului Morii – pe cursul Dâmboviţei, format în spatele barajului Ciurel, scopul său fiind protecţia oraşului în caz de inundaţii. Lucrările au început în iulie 1985 iar în august 1986, a fost închis stăvilarul Ciurel, potrivit lucrării „Dâmboviţa, magistrala albastră a Capitalei” (autori Dan Constantin, Adrian Găzdaru, Panait I. Panait, apărută la Întreprinderea Poligrafică „Arta Grafică”, 1988). AGERPRES
