Castelul construit în secolul al XIII-lea al Ordinului Teutonic din Malbork, situat în nordul Poloniei, a fost înscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO în anul 1997, potrivit site-ului http://whc.unesco.org.
Mănăstirea fortificată aparţinând Ordinului Teutonic a fost lărgită şi înfrumuseţată substanţial după anul 1309, când Scaunul Marelui Maestru s-a mutat din Veneţia la Malbork (în germană Marienburg).
La începutul secolului al XIII-lea prinţul polon Konrad Mazowiecki a făcut diferite înţelegeri cu Ordinul Teutonic, astfel că pe pământurile poloneze şi prusace au apărut în scurt timp fortăreţe care aveau un dublu rol, şi de fortificaţii, şi de mănăstiri, notează https://castles.today. În anul 1274, în valea celui mai mare fluviu polonez, Vistula, pe malul estic al râului Nogat, teutonii au început să construiască o fortăreaţă, care urma să devină reşedinţa Marelui Maestru al Ordinului Teutonic, fiind unul dintre cele mai frumoase castele din întreaga lume.
Foto: (c) Chen Xu / Xinhua
În anul 1308, după cucerirea de către teutoni a oraşului Gdansk (Danzig) şi a Pomeraniei, s-a decis mutarea sediului ordinului. Din acel moment, castelul a devenit locul de întrunire a Marii Adunări Anuale a Consiliului Ordinului, la care participau comandanţi ai tuturor comenduirilor, importanţi clerici şi superiori ai mănăstirilor, etc. În timpul reuniunilor Marii Adunări era ales „capul” ordinului – Marele Maestru – a cărui reşedinţă a devenit Malbork.
Castelul este cel mai complet şi elaborat exemplu de complex gotic construit din cărămidă, în stilul caracteristic şi unic al Ordinului Teutonic. Stilul arhitectonic a evoluat independent de cele care au predominat în castelele contemporane din Europa de Vest şi Orientul Apropiat. Această cetate spectaculoasă reprezintă mărturia fenomenului statului ordinului teutonic din Prusia. Statul a fost fondat în secolul al XIII-lea de comunităţile germane de călugări militari care au desfăşurat cruciade împotriva prusacilor şi lituanienilor păgâni care trăiau pe coasta sudică a Mării Baltice, precum şi împotriva Regatului creştin al Poloniei. A atins cea mai mare influenţă în secolul al XIV-lea.
Castelul medieval din cărămidă a decăzut mai târziu, dar a fost restaurat minuţios în secolele al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Multe dintre tehnicile de conservare acceptate acum drept standard au fost dezvoltate aici. Din secolul al XIX-lea până în prezent, castelul Malbork a făcut obiectul unor lucrări de restaurare care au adus o contribuţie excepţională la dezvoltarea teoriei şi practicii de cercetare şi conservare în această parte a lumii. Pe parcursul acestor lucrări au fost redescoperite multe tehnici de artă şi artizanat medieval uitate.
În afară de moştenirea sa materială, castelul Malbork este, de asemenea, adânc înrădăcinat în conştiinţa socială ca simbol semnificativ şi emoţional al istoriei Europei Centrale.
Foto: (c) Chen Xu / Xinhua
Alte atribute la fel de importante ale fortăreţei Malbork, care ilustrează semnificaţia sa ca sediu al marilor maeştri ai Ordinului Teutonic, sunt clădirile individuale ale complexului castelului. Cele mai importante sunt două capodopere ale arhitecturii gotice: Palatul Marilor Maeştri şi Marele Refectoriu (sală de mese într-un internat, într-o mănăstire) din Castelul Mijlociu. Castelul Mijlociu este cea mai veche şi luxoasă parte a complexului de fortificaţii Malbork, care avea funcţii reprezentative şi administrative. Aici se găsea palatul Marelui Maestru, arhiva, cancelaria, atelierul pentru manuscrisuri şi alte încăperi. În aripa de vest a palatului se găsea Marea Sală de Mese – sala mare pentru ceremonii, care putea găzdui până la 400 de persoane. Complexul de clădiri al castelului a avut un sistem de încălzire centrală, ceea ce pentru castelele din Europa de Est, din această eră, era o raritate. Partea gospodărească a castelului din Malbork a fost Castelul de Jos, clădirile de pe lângă castel, situat pe versantul dealului, aproape de râul Nogat. Aici se găsea tot ce este necesar pentru viaţa fraternităţii religioase: hambare şi grajduri, ateliere, antrepozite şi depouri de arme şi muniţie, grajduri, încăperi pentru slujba şi multe altele.
Foto: (c) Chen Xu / Xinhua
Până în anul 1957, castelul din Malbork a fost o filială a Muzeului Armatei Poloneze din Varşovia, apoi a fost transferat la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi plasat sub îngrijirea unei organizaţii turistice. În anul 1961 a fost deschis muzeul din castel, care găzduieşte numeroase expoziţii despre arte militare, chihlimbar, porţelan şi sticlă, mobilier şi multe altele, precizează www.poland.travel. Castelul Malbork este, totodată, membru al Asociaţiei Poloneze de Castele Gotice, care reprezintă clădiri istorice situate în alte opt oraşe din regiune. AGERPRES
