În anul 1854, Anton Pann se stinge din viață nu înainte de a-și scrie scrie testamentul în versuri, adăugând încă un element de originalitate în biografia sa extrem de bogată. Deși puțini știu că Anton Pann a fost de meserie cântăreț bisericesc (psalt- un intelectual al epocii știutor de carte), și mai puțini cunosc faptul că el este primul scriitor român care reușește să trăiască din scris. Din caracterizările istoricilor era un personaj voios, vesel, iubitor de chefuri, ce iubea lumea zgomotoasă a mahalalei, care cântă atât în cârciumi cu vocea și cu chitara, dar și în strană bisericească. În casa să în care trăia, din fosta mahala Lucaci, diparuta la focul din 1847 din București, își organizează o tipografie unde văd pentru prima oară țiparul operele sale (Povestea Vorbirei sau Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea).
de Alexandru Filimon
