Și evoluționismul, și creaționismul, sunt doar două modele, care explică apariția vieții, printre altele. Ca orice model, fiecare are limitele lui. Faptul că, spre pildă, Hurduc, noul ministru al Cercetării, nu crede în evoluționism, nu-i anulează nici meritele, nici cariera, nici realizările în specialitatea lui. Nu poți decreta că, dacă nu crezi că omul se trage din maimuță(care maimuță se trage din ce? 
😀 ), ești scos în afara legii, îți pierzi toate drepturile. Și la fel în cazul evoluționiștilor. Teoria big bangului are și ea limitele ei, nu explică destule lucruri.
Nu pentru că ministrul Cercetării este creaționist nu avem noi cercetare. Ar fi ultima tâmpenie să explicăm starea cercetării prin asta. De fapt, nu mai avem cercetare pentru că, în afara producției de articole cotate ISI, sau cum s-o numi prosteala aia, nu ne propunem absolut nimic. Cercetarea românească nu are o piață, nu i se cere nimic. Partea românească a economiei nu cere nimic, nu are bani, sau nu e interesată de nimic, partea globalizată prin intermediul multinaționalelor își satisface în altă manieră nevoile, are de unde alege.
Așa că nici Dumnezeu n-o mai ajută, dacă oamenii nu vor s-o folosească pentru a-și rezolva niște nevoi. Asta ar putea fi un argument în favoarea evoluției omului din maimuță, nu?
