de Constantin Gheorghe
Întotdeauna am crezut că una dintre vulnerabilitățile politicii post-decembriste, și implicit, a democrației dâmbovițene-a fost ”renașterea” partidelor istorice. Pe de o parte au fost revanșarde, ”Jos comunismul!” face valuri și acum, într-o țară care avea mai mulți comuniști în interbelic decât în decembrie 1989. Pe de altă parte au adus cu ele conflictele pe care le aveau în interbelic, conflicte pe care le-au înghețat totalitarismele autohtone, cu începere din 1938 până în 1989.
Primul dintre partidele istorice care a dat colțul a fost PNȚ-CD. ”Grație” lui băsescu, pe de o parte, și a lui Emil Constantinescu, pe de altă parte. Într-un fel dispariția lui a fost nedreaptă. Dar așa e viața. Acum este momentul să dispară și ”PNL”. Care este un amestec absolut toxic de trecut și de prezent, cu resturi de liberalism interbelic și de fesenism post-decembrist. Ideologia partidului este oportunismul, ceea ce-l face rudă cu PCR, în perioada lui ceaușistă. Liberalismul lui Alina Gorghiu-Bej este ceaușism într-o nouă prezentare. Cred că le facem un bine curmându-le chinurile, și scoțându-i din Parlament.
Să nu le plângem. Țărănismul nu mai avea bază electorală, și își renegase tradițiile. El n-a fost niciodată un partid confesional. Și cu toate astea, așa a pornit la drum în decembrie 1989. Liberalismul, da, avea. Pentru că în comunism se dezvoltase o clasă de mijloc, tehnocrația sistemului, plus meseriile liberale din epocă. Au trecut repede de la ”comunism” la ”liberalism”. Se putea dezvolta într-un mare partid centrist. Doar că niște unii, gen Dinu Patriciu, au dat cu mucii în fasole, printr-un discurs radical, și departe de realitățile României post-comuniste.
PSD rămâne o structură politică solidă, cu toate aventurile judiciare ale liderilor săi. Nu mai e de stânga, nici măcar de centru stânga. E de centru. Liberalismul are un partid care poate crește, dacă se ține de liberalism, pentru că bază electorală are: ALDE.
Deocamdată astea sunt valorile sigure: două partide. Sigur că este loc și pentru un partid de stânga, de cel puțin 15% din intențiile de vot, și de un partid naționalist, și el pe la 10%-15% din intențiile de vot. UDMR se va consolida ca partid strict regional, în condițiile pragului alternativ. Rămâne să vedem cine va lua locul PNL la dreapta. Pentru că, deși pare că tot românu e de dreapta, partid ca atare nu se există!
Vedem ce și cum. Un lucru este sigur: PNL este sfârșit. Dacă se termină acum, în decembrie, cu atât mai bine. Oricum nu apucă alegerile de peste patru ani.
