Nu-mi aduc aminte ca în Programul Revoluției Române(da, a fost o revoluție!) era vreun punct care să sune așa: ”Revenirea la monarhie”. Cum nu-mi aduc aminte ca aceia care au murit în decembrie 1989 s-au sacrificat pentru readucerea Regelui Mihai pe tron.
Să distingem clar între lucruri. Regele Mihai, ca fost șef de stat, și omul Mihai. Ne-a părăsit omul Mihai, și moartea unui om este întotdeauna motiv de tristețe și de regrete. Cu el s-a dus o epocă. E drept, dar șeful de stat Mihai I a plecat dintre noi în 1947, pe 30 decembrie. Forțată sau negociată, abdicarea este o realitate.
Oricât ne-ar fi decepționat și ne decepționează șefii de stat ai regimului republican, nimeni nu poate spune că ne-ar fi fost mai bine cu un regim monarhic. Oricâte calități ar fi avut Mihai I(politic vorbind, n-a avut, Carol al II lea a avut grijă să nu-l pregătească pentru a-și asuma responsabilitățile unui rege), ar fi fost o monarhie constituțională, iar el n-ar fi avut instrumentele necesare domesticirii unei clase politice turbulente și pestrițe. Vi se pare că în Marea Britanie Coana Mare se descurcă mai bine cu politicienii din dotarea Regatului? Mai gândiți-vă! La Brexit, spre pildă!
Monarhie sau republică, regimul politic ar trebui să fie democratic. Mă tem că sub dinastia căreia i-a aparținut Mihai I democrația a fost o glumă. Sinistră. Marcată de episoade de violență socială sângeroase. De acte de corupție. De violență politică: asasinate, partide interzise, recurgerea la dictatură. Largi categorii sociale excluse de la luarea deciziilor, fără drept de vot și fără reprezentanți politici.
Sigur, democrația reprezentativă are limite și slăbiciuni, traversează o criză structurală. Nu un rege, sau un președinte, pot rezolva criza. Doar cetățenii, prin reprezentanții lor, o pot face. Dacă sunt lăsați. Ar fi împiedicat Mihai I structurarea statului paralel? Ar fi împiedicat abuzurile din Justiție? Cum?
Să ne amintim de fostul Rege Mihai I pentru actul de curaj, și de demnitate, de la 23 august 1944. Și să nu-i mai punem în cârcă ”aducerea comunismului”. Nu el a făcut regimul politic instalat la București atât de violent. Și nici măcar comuniștii români. A fost un regim de ocupație. Cu sau fără el pe tron. De fapt, nu Dej și Groza l-au ”abdicat”, ci consecințele Tratatului de Pace de la Paris. Tratat care n-ar fi existat fără susținerea ocupanților de acum ai României, deghizați în ”aliați strategici”. Să nu vulgarizăm o istorie complexă, și pentru care nimeni n-a fost pregătit.
Omul Mihai să se odihnească în pace! Regele Mihai I a plecat de mult dintre noi. Pe omul Mihai îl regretăm. Pe Rege? Tot timpul ne va spune ce și cum…
de Constantin Gheorghe
