Facultatea de Drept din București a anunțat că renunță la lucrarea de licență, pe care o înlocuiește cu un test grilă. Motivul: se plagiază ca la balamuc și în termen de costuri este prea scumpă verificarea plagiatului. Și sunt de acord cu chestia asta.

Pentru că lucrările de licență, master și doctorat din toată România au devenit o bătaie de joc. Denumirea corectă este teză de licență etc. Adică un student susține o teză în sensul hegelian, omul adoptă o opinie în domeniul în care dorește să fie licențiat și demonstrează de ce susține respectiva opinie.

Chestia asta demonstrează următoarele: candidatul cunoaște ce au gândit/ scris alții înaintea lui asupra respectivei chestiuni, poate analiza această bază de cunoaștere și o poate interpreta, eventual poate găsi chestii noi de interes.

Evaluarea este făcută de un grup de oameni care cunosc domeniul: se uită la modul în care candidatul jonglează cu o cantitate zdravănă de informații, cum o strecoară printr-o grilă de interpretare valabilă din punct de vedere științific și ajunge la niște concluzii verificabile. Și oamenii ăștia iau o decizie: da, candidatul este vrednic să plece în lume și să practice meseria asta. În mod normal, ceea ce se numește teză de licență și necesită un an de elaborare pentru un candidat ar trebui să fie o chestie de rutină pentru un profesionist, ceva care să fie dovedit în 2-3 luni maxim.

Pentru candidat lucrarea de licență ar trebui să fie o inițiere, ghidată de profesorul îndrumător – care conform definiției, vorba ceea, îndrumă. Adică omul încearcă să stăpânească o masă de informații, învață să culeagă aceste informații din biblioteci, baze de date, face lucrări de laborator care să i le genereze etc. și folosește aparatul teoretic deprins în timpul studiilor pentru transformarea acestor informații în ceva folositor restului omenirii. Nu știu, pune coadă la prună, scoate hidrogenul din apă, chestii.

Licențierea înseamnă că un comitet de oameni cu capul mare îl lasă pe candidat să umble pe picioarele lui în lumea largă și să facă fapte bune. De exemplu, dacă este inginer poate face gurile de canal la același nivel cu restul șoselei.

Doar că în România de multă vreme nu se mai întâmplă chestia asta. Lucrarea de licență este copiată și – oroare! – învățată! (Cum poți învăța ceva ce ai gândit tu?!?) Papagalul se duce în fața comisiei și ciripește o melodie învățată pe de rost, comisia se face că totul e în regulă și așa apar inginerii români care nu sunt în stare să facă o scurgere de canalizare, chestie rezolvată elegant acum 5.000 de ani de planificatorii orașului Mohenjo Daro, oameni care au înțeles că apa curge de la deal la vale.

Eu cred că problema e la comisie, la profesorii care lasă mulți prea mulți tâmpiți să promoveze anul de studii – și asta începând de la școala generală. Dar asta este altă discuție, să revenim la renunțarea la lucrările de licență.

Câtă vreme mecanismul de verificare descris de mine mai sus nu mai funcționează și din facultăți ies valuri de idioți cu diplomă este clar că trebuie schimbat mecanismul. (Eu aș umbla puțin la verificatori, v-am mai zis asta, dar na, facem ce putem.) Și este foarte bine că se renunță la lucrarea de licență – să fie un test grilă pe viață și pe moarte, ceva cu 200 de întrebări în 3 ore care să verifice materia din toți anii de studii și promovarea să fie la minim 160 de răspunsuri corecte. Aș face ceva elegant, să se dea grila asta de 3 ori pe an, prima oară gratis, apoi cu taxă progresivă: a doua oară 300 de lei, a treia oară 600 de lei – și vă las să calculați voi cât să coste a patra încercare.

Și aș fi și mai elegant: cele 200 de întrebări din testul grilă să fie alese de un computer în momentul declanșării examenului dintr-o bază de date cu 10.000 de întrebări, ca să nu avem discuții cu subiectele vândute pe sub mână. Și cele  10.000 de întrebări să fie publice pe situl facultății, să poată orice loază să le descarce și să le învețe sau să-și facă copiuțe la imprimantă cu corp de literă 5, să fie prins și să primească amendă 1000 de lei și pauză 1 an la susținerea examenului.

Cred că ar fi mai bine așa decât cu lucrări de licență copy-paste de pe net. Am avea mai puțini absolvenți – dar cei care s-ar face chelneri ar ști din timp că asta le este destinul și poate s-ar purta cu mai multă responsabilitate.