Treaba este simplă: dacă nu te închini la Darwin se cheamă că ești un încuiat, eventual și puțin rusofil. Greu să-ți asumi poziția de creaționist în spațiul public românesc, deși există teoretic libertatea de exprimare. Automat ești aruncat în rând cu ”babele pupătoare de moaște”, ”ai un prieten imaginar” și obligatoriu vrei să dai bani la popi.
Eu de exemplu nu mi-l imaginez pe Dumnezeu ca pe un moș cu barbă albă care a pocnit din degete de mai multe ori și a creat lumea. Nici nu cred că lumea este veche de 6500 de ani sau pe acolo. Dar încă nu a explicat nimeni ce a fost înainte de Big-Bang, trebuie să fi fost ceva, nu pot să cred că era ”nimic” și deodată a fost ”ceva” – și știți de ce? Pentru că exact așa este și povestea cu ”prietenul imaginar” – era ”nimic” și deodată a fost ”ceva”. Singura diferență între cele două abordări este ”un cineva”.
Și pentru cât de inchizitoriali și agresivi cu întrebările sunt bezbojnicii de obicei mi se pare că sunt prea potoliți când vine vorba de ce a fost ”înainte” de Big-Bang. Pur și simplu bezbojnicii se mulțumesc să creadă că nu a fost nimic. Nu au nici un fel de explicație, dar ei cred. Și asta mă amuză.
