Spectacolul penibil al ipocriziei

Multă indignare din partea unora, pe motiv că, după ce am fost ”Charlie”, nu suntem și ”Ankara”. Eu cred că am luat-o pe arătură. Pentru că această ”solidaritate” digitală nu folosește la nimic. Faptul că după atentatul din redacția Charlie Hebdo a urmat carnavalul ăla al ”indignării”, spectacolul penibil al ipocriziei, n-a împiedicat atentatele de la Paris, din această toamnă. Mai mult, le-a favorizat.

Nici turcilor nu le folosește dacă niște unii declară cu mândrie că ei sunt ”Ankara”, deși poate habar n-au unde se află pe hartă locul cu pricina. Pentru că atâta vreme cât guvernul turc va duce politica pe care o duce acum împotriva kurzilor, și câtă vreme va interveni în țările vecine, pentru a-i ucide pe kurzi, va ploua cu atentate. Cum până ce guvernul francez nu va renunța la aventurile lui post-coloniale în Orient și în nordul Africii, și nu își va revizui politicile de integrare socială a musulmanilor din bătătură, un nou atentat este posibil oricând. Terorismul nu se combate cu avataruri, pe FB. Și nici cu serbări câmpenești pe străzile orașelor. Se combate atât cu mijloace de forță, cât și cu democrație, respect al drepturilor omului, cu justiție socială. Mai ales cu justiție socială.