de Constantin Gheorghe
Miniștrii tehnocrați spun lucruri trăznite! După ce că o doare în cur de Parlament(i-a lăsat cu ochii în soare de trei ori pe ăia din Comisia de Muncă!), madam Costea, cu vocea ei de fumătoare înrăită, scoate astea din puțul gândirii: ”În zonele defavorizate există o apetență scăzută pentru muncă!”
Unde să lucreze, fă, tâmpito?! Că d-aia e ”zonă defavorizată”: nu există locuri de muncă, nu există afaceri, nu există angajatori, serviciile publice sunt la pământ, fie că e vorba despre transport, educație sau sănătate.
Sărăcia este un fenomen mult mai complex decât crede tuta asta, și decât cred idioții din ”societatea civilă”, care papă anual zeci de milioane de euro și de dolari doar pentru a ne spune cine e sărac și cine nu în România.
Poate respectiva tută n-a aflat de existența fenomenului numit ”sărăcie din muncă”. Ia zi, madam: de ce sunt săraci ăia de au apetență pentru muncă, și chiar muncesc de le sar capacele? Pentru ce vreo 30% din angajații români sunt plătiți doar cu salariul minim pe economie, care este o glumă sinistră? Iar mulți dintre angajații ăștia nu sunt proști d-ăia de le curge scuipat din gură, buni doar să sape șanțuri. Sunt oameni care au studii medii și superioare, bune-rele, dar le au.
Nu pleci dracului de unde ai venit, și lași pe cineva căruia să-i pese? Sau măcar să fie suficient de ipocrit să mimeze că-i pasă. Ați depășit deja orice limită a ticăloșiei și nesimțirii, într-o țară care ține foarte sus ștacheta în ambele cazuri. Sictir cu tehnocrația voastră!
