Prin 2005 am ajuns la Autostadt în Wolfsburg și am văzut linia de fabricare a mașinilor VW Touareg. Ceva nu părea în ordine încă de la bun început.
Excursia prin uzină începea cu niște bucăți imense de tablă care erau manipulate de brațe gigantice și se transformau în elemente de caroserie. Banda de fabricație mergea înainte și brusc mi-am dat seama ce era în neregulă: nu vedeam oameni. Doar uriașe brațe articulate care montau piese. Și am întrebat: unde sunt oamenii? Ghidul mi-a arătat undeva sus ferestrele unei imense camere de control, plină de ecrane, unde se zăreau câteva fețe de oameni. Abia spre partea finală a montajului au început să apară muncitori în salopete care mai strângeau câte un șurub ici-colo. Pe întreaga linie de fabricație a Touareg-ului nu am văzut 100 de oameni, de la bucata de tablă până la mașina încleiată definitiv. Probabil ați auzit că la Autostadt poți să-ți iei mașina comandată cu 0 km la bord.
Acum apare puțină emoție în România că se robotizează fabrica Dacia și urmează concedieri. Eu mă mir că Renault abia acum aduc roboții ăștia în România. Chestiunea este simplă: în momentul în care costurile pentru menținerea locului de muncă uman sunt mai mari decât costurile cu energia electrică și ratele de amortizare a robotului decizia se impune de la sine.
Și brusc, parcă roboțeii nu mai sunt așa simpatici, nu-i așa?
http://www.kishiniov.eu/ro/
