Sarmana natie romana?

19 ianuarie 2016 destin valah Istorie
de Christian Oprea
   In dimineata aceasta, nevoit sa las masina acasa si sa merg spre servici cu trolebuzul, mi-a inghetat sufletul! Asta nu s-a intamplat datorita frigului de fara – minus 10 grade nu patrund pana la suflet – ci datorita unei revelatii provocata de un grup de romani care foloseau acelasi mijloc de transport.
     Pe langa faptul ca vocabularul lor era limitat la 200-250 de cuvinte, marea lor majoritate nu ar fi de gasit in dictionar. Nu sunt un pudic – am crescut in mahalaua Plumbuita – limbajul argotic imi este cunoscut (ziceam eu), am auzit injuraturi care pot fi ridicate la rangul de epopei, dar trebuie sa imi recunosc ignoranta dupa ceea ce am auzit astazi de la 5 baieti tineri.
     Cand m-am urcat in trolebuz, am inceput sa ii aud vorbind tare. Fara sa ma gandesc prea mult la faptul ca poluarea fonica ne deranjeaza pe toti de la un nivel in sus, am incercat sa ma detasez de ce se petrecea in jurul meu. Mi-a fost imposibil! Zgomotul mi-a penetrat sistemul de aparare si am incercat sa aflu macar ce aveau de comunicat la acea intensitate. Surpriza! In afara cuvintelor de legatura nu imi erau cunoscute nici cuvintele, nici ritmul conversatiei, nu intelegeam expresiile la care ei radeau de se prapadeau…
     A venit si momentul inevitabil! Un cetatean, plin de bune intentii s-a gandit ca trebuie sa le atraga atentia ca ii deranjeaza pe ceilalti. Evident ca a fost acoperit de strigate guturale, asemanatoare gorilelor care incearca sa goneasca un dusman! Cer iertare gorilelor, dar mi se pare cea mai sugestiva comparatie! Dupa ce cetateanul bine intentionat a tacut, realizand ca nu vorbeste limba lor, strigatele guturale au continuat inducand in fiecare calator o stare de neliniste ancestrala!
     De obicei imi vad de treburile mele, dar starea de disconfort crescuse atat de mult si in mine incat m-am ridicat de pe scaun si m-am dus intre ei fara sa fac gesturi bruste sau sa scot o vorba! Incercand sa inteleaga ce este cu mine, voiau sa schimbe priviri intre ei, lucru greu de realizat prin mine (1,80 m, 130 de kg, plus echipament de iarna). Cert este ca au coborat la prima statie, uitandu-se dupa mine si dand marut din buze! Drumul a continuat fara nici un fel de alte evenimente nedorite!
     Intrebarea mea este urmatoarea: oare in asa hal sa fi ajuns sarmana natie romana, incat sa reactioneze doar la acte cu recunoastere la nivel ancestral? Ar fi foarte trist! Parerea mea!
PS – Sunt convins ca ati inteles de ce mi-a inghetat sufletul!
Tag-uri:
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign