România este nu în febra sărbătorilor(ce a mai rămas din ele, adică nebunia consumeristă, la scara sărăciei de lume a doua spre a treia), ci în febra unui război inept, întreținut de niște nebuni care au rupt orice legătură cu realitatea. Nu trebuie să vă spun eu ce și cum.
Cum am văzut filmul ăsta de vreo 27 de ori până acum, mi s-a aplecat. Îmi vine să vomit. Nu vreau să mai aud vorbindu-se(de fapt, răcnindu-se!) despre ele. Nu mă interesează cine ce face. Pentru că orice ar face, sigur este o tâmpenie. Deciziile se iau cu gonadele, nu cu mintea. O societate lipsită de proiect, de viziune, de dorințe. Oameni care nu mai visează decât la distrugerea celui de lângă el, care, invariabil, e vinovat de tot ce i se întâmplă lui rău. O tembelă vânătoare de țapi ispășitori.
Practic, nu mai avem la ce spera. Am zis că sunt vinovați foștii comuniști. I-am belit. După care am zis că-s vinovați politicienii, pentru că sunt corupți. I-am făcut și p-ăștia muci pe pereți. După care am zis că tinerii sunt salvarea. După ce am văzut ce le poate pielea, sunt și ei muci pe același perete. Am zis că salvarea vine de la capitaliști. Și acum îi înjurăm de mama focului, pentru că ne exploatează. Capitalul străin? Nu e salvator, e spoliator! I-am chemat pe americani, ca acum să-i urâm mai dihai ca pe sovietici. UE era ultimul liman. Am ajuns la el. Și acum am fugi mâncând pământul, dar nu avem unde.
În toți acești 28 de ani post-comuniști nu ne-a trecut o clipă prin minte că solidaritatea, lucrul împreună, sunt cheia succesului. Vrajba, dezbinarea, ura de aproapele nostru ni s-au părut tărâmul făgăduinței în materie de relații interumane. Și iată unde am ajuns. Așa că să nu contați pe capacitatea mea de a mă mai indigna. S-a dus! E moartă și îngropată! Nu mă mai interesează nimic. Țara asta e futută, oricât ați protesta! Iar de schimbat în bine, n-are cum se schimba. Schimbarea la români are un singur sens: din rău în mai rău!
Sărbători fericite! Luați cu ură!
