Sacrificiul
My.Roxa
Azi am să scriu despre sacrificii, şi nu despre orice sacrificii, ci despre cele înfăptuite din dragoste. De ce facem aceste sacrificii sau mai bine spus, este necesar să le facem?
Încă de mici ne sacrificăm. Facem asta doar ca să avem o anumită imagine sau pur şi simplu de a ne simţi eroi.
Trecând la capitolul dragoste aş putea spune că, din când în când, suntem fericiţi să facem aceste sacrificii. Aşa considerăm probabil că ne arătăm dragostea. Dar a face sacrificii înseamnă multă iubire in suflet, înseamnă să avem rezervoarele de iubire ca fiind pline (şi să ştim să umplem rezervoarele celuilalt, asta este foarte important). Pentru că, de multe ori, sacrificiul este asociat cu iubirea, el este perceput greşit. Extrem de multe persoane se sacrifică pe ele înşişi doar pentru a le face pe plac altora. După cum scriam, o atitudine foarte greşită.
Niciodată, dar niciodată nu te sacrifica pentru celălalt doar pentru a-i atrage atenţia asupra ta sau doar pentru că tu consideri că acesta este un lucru normal. Acelaşi lucru îl susţin şi despre ajutor. Nu prelua problemele celuilalt sau, mai bine, nu-ţi băga nasul decât dacă ţi se cere asta!
A face sacrificii în numele iubirii înseamnă, da, iubire necondiţionată …..Dar, pentru că mereu există un dar, nu trebuie să uităm de noi şi de fericirea noastră. Doar când noi suntem cu adevărat mulţumiţi şi fericiţi cu noi înşine, abia atunci vom putea dărui la rândul nostru ceva frumos.
Există mulţi oameni care vor încerca să profite de pe urma noastră şi a sacrificiilor pe care le înfăptuim, însă o vor face aceia egoişti care niciodată nu vor fi în stare să dăruiască la rândul lor ceva.
Se merită să faci sacrificii din iubire pentru cei care merită dragostea şi încrederea noastra, şi numai dacă te simţi capabil. Spun asta pentru că există o sabie cu două tăişuri.
În momentul în care ne iubim pe noi înşine cu adevărat, atunci răul, frica, tristeţea, durerea, dezamăgirea, frustarea nu mai par culmi disperate, ci lucruri care pot fi transformate în ceva bun.
Din păcate, renunţăm aşa usor la iubire…
Mai pe româneşte aşa, într-un cuplu, adesea sau întâmplător confundăm dorinţele noastre cu ale celuilalt. În felul ăsta se poate ajunge chiar la pierderea identitaţii în timp, în paşi mici dar siguri.
Se spune că iubirea cere sacrificii. Eu sunt mai necredincioasă de felul meu şi m-as bate cu pumnii în piept ca să îţi spun că nu este adevărat. În momentul în care există iubire, iubire sinceră, cred că nu mai este nevoie de nici măcar un sacrificiu. Şi ştii de ce? Pentru că acel lucru nu va fi considerat niciodată a fi un sacrificiu….
