Am citit vara asta zeci de articole despre inutilitatea sistemului de învățământ, despre lipsa de sens a examenelor și despre cum trebuie tratată cu indiferență educația din școală. Dar să începem cu originile chestiunii: Sparta și Atena.
Sistemul educațional european pornește de la grecii antici, Sparta și Atena fiind modelele cel mai des invocate. Bineînțeles, toată lumea admiră sistemul spartan, deși îmi vine greu să înțeleg de ce. Un om din ziua de azi nu ar fi rezistat în Sparta antică, o societate totalitară în care doar anumiți oameni aveau drepturi. Sistemul spartan de educație avea un singur scop: producerea de războinici. Din punctul ăsta de vedere era perfect pus la punct: bărbații se antrenau zilnic de la 7 ani până la 60 de ani. Antrenamente militare zilnice, ore în șir. Când eram puștan eram fascinat de spartani și citisem pe undeva că dansau toată ziua, ceea ce mi se părea ciudat. Mai târziu am aflat că erau dansuri militare ce repetau mișcările de bază din timpul luptei, plus că spartanii dansau cu 30-40 de kilograme de metal pe ei – coif, platoșă, scut, sabie, lance. Puteți încerca și voi să dansați cu un sac de ciment în spate, nu chiar toată ziua, dar măcar vreo patru ore.
Dacă stăm și analizăm sistemul social-politic al spartanilor ajungem la concluzia că nu erau oameni liberi, erau soldați în proprietatea statului. Destinul le era stabilit de la naștere, nu aveau posibilitatea de a alege. Nu știau să facă altceva decât să ucidă la comandă și oricum nu ar fi fost în stare să-și imagineze altceva pentru că studiile le erau limitate la scris-citit plus legile statului lor.
Chestia asta a ținut câteva sute de ani, spartanii au bătut pe oricine le-a ieșit în cale – până la momentul în care a apărut un băiat cu imaginație, tebanul Epaminonda. În luptele din Grecia antică cele mai bune trupe erau puse în flancul drept și se încerca răsucirea frontului. Toate bătăliile au fost duse așa până când la Leuctra, unde spartanii s-au confruntat cu tebanii, Epaminonda a avut o idee: și-a pus cele mai bune trupe în flancul stâng pentru a se înfrunta direct cu cele mai bune trupe ale spartanilor așezate în flancul lor drept. Surpriza a fost totală: tebanii au spart rândurile spartanilor. Cei mai buni soldați din lume au fost înfrânți în momentul în care s-au confruntat cu o schimbare, le-a lipsit creativitatea și capacitatea de adaptare. O viață întreagă de antrenamente într-o singură direcție s-a dovedit brusc inutilă.
Pe de altă parte, atenienii aveau un sistem de educație care avea ca scop crearea unui cetățean. Bărbatul ideal din Atena antică trebuia să aibă trei calități, să fie înțelept, curajos și drept. (Asta ar trebui să ne dea de gândit față de caracterizarea că geții erau cei mai curajoși și mai drepți dintre traci, le cam lipsea înțelepciunea din punctul de vedere al grecilor). Tinerii atenieni făceau exerciții fizice, vreme de 3- ani erau înrolați în armată – însă pe lângă toate acestea studiau sistematic tot ce se putea învăța pe vremea lor, nu se limitau doar la a învăța să scrie și să citească. Educația atenienilor era una care avea ca scop înzestrarea viitorului cetățean cu majoritatea cunoștințelor epocii plus clădirea unui corp care să-i asigure o viață sănătoasă. Războiul era doar o parte a educației, nu elementul central.
Pe termen lung atenienii au reușit să se adapteze la mai toate schimbările lumii înconjurătoare. Cultura și civilizația ateniană au constituit unele din fundamentele Imperiului Roman. Spartanii au rămas o ciudățenie impotentă: romanii îi vizitau pentru a le vedea ritualurile sângeroase pe scena unui teatru ridicat special în acest scop.
Vă spun în episodul viitor ce legătură au toate acestea cu bacalaureatul la rumâni.
P.S. În Sparta nu există ruine precum cea de mai jos.
