Complexul regal de la Mafra este expresia viziunii regelui Joao V (1689-1750), în 1711, despre monarhie şi stat. Este localizat la 30 de km nord-vest de Lisabona.
Stabilimentul impunător găzduieşte palatele regelui şi reginei, capela regală, construită sub forma unei basilice romane în stil baroc, o mănăstire franciscană şi o impresionantă bibliotecă, potrivit whc.unesco.org.
Construit de rege spre a fi binecuvântat cu un moştenitor din căsătoria sa cu Maria Ana de Austria sau pentru a fi vindecat de o afecţiune serioasă, acesta este cel mai important monument baroc al Portugaliei. Complexul, la construcţia căruia s-a folosit piatră de var şi marmură din regiune (Pero Pinheiro şi Sintra), acoperă o zonă de circa patru hectare, respectiv 37.790 metri pătraţi, şi cuprinde 1.200 de camere, peste 4.700 de uşi, ferestre, 159 de scări şi 29 de curţi şi grădini interioare. Magnifica construcţie a fost posibilă datorită resurselor aduse din Brazilia, aur în special, care au conferit regelui posibilitatea desfăşurării actelor patronale în domeniul artei dar şi întărirea autorităţii regale deopotrivă, scrie www.palaciomafra.gov.pt.
Întregul complex este completat de grădina Cerco, cu încadrarea sa geometrică, şi parcul regal de vânătoare – Tapada. Clădirea regală Mafra este una dintre cele mai remarcabile opere construite în timpul domniei regelui Joao V şi scoate în evidenţă puterea şi bogăţia imperiului portughez.
Sursa foto: unesco.org
Regele portughez Joao V a ales modele artistice şi arhitecturale romane şi italiene, transformând Mafra într-un excepţional exemplu de ilustrare a barocului italian, indică sursa citată anterior.
Pentru lucrări au fost angajaţi cei mai apreciaţi artişti, sculptori şi pictori italieni şi portughezi, iar veşmintele religioase cu elemente din aur şi din argint au fost realizate în Franţa şi în Italia, potrivit www.palaciomafra.gov.pt.
În timpul domniei fiului său, Jose I, a fost înfiinţată o importantă şcoală de sculptură, în coordonarea marelui artist italian Alessandro Giusti, responsabil, printre altele, pentru elementele componente ale altarului basilicii.
Mafra a fost palatul favorit al regelui Joao al VI-lea (1767-1826).
În complexul regal găsim una dintre cele mai importante biblioteci europene, în formă de cruce cu o lungime de 85 de metri şi 9 metri lăţime, cu o preţioasă colecţie de 36.000 de volume, o bogată sinteză a cunoaşterii enciclopedice a secolului al XVIII-lea, scrie http://www.palaciomafra.gov.pt.
Proiectată iniţial ca un aşezământ pentru 13 călugări, planul de construcţie al mănăstiri a cunoscut modificări succesive conducând la facilităţi disponibile pentru 300 de călugări franciscani. În timpul războiului, a fost ocupată de trupele franceze şi apoi britanice, pentru ca ulterior, după momentul 30 mai 1834, când ordinele religioase au fost eliminate, să devină garnizoană pentru unităţi militare. Din 1890, găzduieşte forţele armate, fiind, în prezent, sediul Şcolii Forţelor Armate.
Sursa foto: unesco.org
Chiar dacă palatul nu a reprezentat o reşedinţă regală permanentă, a fost vizitat frecvent pentru fastuoase partide de vânătoare sau pentru diferite festivităţi religioase.
Maiestuosul stabiliment a fost locul de unde regele Portugaliei, Manuel II, a părăsit ţara natală în exil, la 5 octombrie 1910, după momentul proclamării republicii.
Monument naţional din 10 ianuarie 1907 şi din 16 iunie 1910, palatul regal din Mafra îşi deschide larg porţile publicului într-o nouă denumire – Palatul Naţional Mafra.
Din 7 iulie 2019, complexul regal de la Mafra este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. AGERPRES
