de Prof. univ. dr. Radu Baltasiu
Cuvântul întregitor, care leagă regiunile existenței în jurul unui sens, face posibil progresul, știința aflării soluțiilor. Când nu e întregitor, cuvântul devine cuvinte, joc de putere-vorbe goale. Culmea, flecăreala nu e doar e toxică, e mortală*.
Iaurt din ”culturi selecționate”, ice tea cu 0,01% ceai, carne din aditivi si resturi (MDM-uri), înghețată ”de ciocolată” care are însă ”aromă de ciocolată”, bere cu lămâie din care însă lipsește complet lămâia. Ultima strigare, om care doarme fără sa doarmă Iubirea ca formula chimica, bănci care nu dau credite dar au superprofituri, guverne care, odată alese, fac nu doar altceva, ci cu totul altceva decât au spus în campanie. China declară că are cel mai puternic supercomputer, dar este
 |
| Omenirea în pană de Cuvânt. Nu e îndeajuns să vorbești, trebuie să și crezi. |
făcut cu chip-uri Intel. Un mort viu care, evident, până la urmă a murit de-a binelea. Cred că Michael Jackson a fost primul star zombie: ”Cele 60 de nopţi în care Michael Jackson a fost tratat cu propofol de către medicul Conrad Murray au reprezetat o premieră din punct de vedere medical. Propofolul, un sedativ foarte puternic, întrerupe ciclul natural de somn, oferindu-i pacientului senzaţia de odihnă, fără a fi vorba însă de un somn adevărat, de timp REM …” (Mediafax, 22 iun. 2013)
Lumea, o uriașă pseudomorfoza. …
Dar toate au un început. Comisia Parlamentului Britanic a ajuns săptămâna trecută la concluzia că o bună parte din criză se explică prin the lack of accountability of bankers – lipsa de responsabilitate a bancherilor. Deși, să nu ne pripim. Britanicii au reacționat la modul necinstit de redistribuire a profiturilor în Anglia, nu vis-a-vis de cum s-au purtat băncile britanice în afară. În afară, ca totdeauna, liber schimb, liber schimb, liber schimb. Adică iaurt din ”culturi selecționate” pentru noi, profituri pentru ei.
La noi, un feroce politically correctness debușat dintr-un stalinism reciclat împrăștie frica de a gândi. Principala realizare a tranziției pe la noi este că am trecut de la etichetări la omul-etichetă: sluga care nici nu mai dorește eliberarea.
