de Adrian Majuru
O poveste a diferitului: extravaganți, pitici, chiromanți
În apropierea noastră există și o istorie în mic, a celor aflate în contra firii obișnuite. În toate timpurile au existat oameni, care au dorit să arate diferit iar acest „diferit” era comparabil cu puterea de a investi în el. De la Vodă Mavrogheni, care se plimba prin Bucureștii anului 1798 într-o caleașcă trasă de cerbi anume dresați și considerat a fi „o poznă a firii” lui ciudate, până la costumații și atitudini, care au ajuns să definească acum o sută de ani Dandysmul, de pildă.
Societatea românească nu a fost străină de astfel de întâmplări ale istoriei în mic, în detaliu. Atracția pentru diferit a fost foarte puternică dincolo de cutume și opreliști vremelnice. Secolul al XIX-lea aduce și în spațiul românesc libetaratea de expresie și de atitudine, mai ales după 1848. S-a trecut repede în revistă bagajul vestimentar la modă și pe cât posibil, cu un pas înaintea modei europene. Magda Mihăescu, poreclită „Mița Biciclista, a fost prima femeie de la noi care a purtat public pantaloni bărbătești pe biciclu.
Dar s-a mers și mai departe. Oamenii plătesc pentru a vedea ciudățenii, bizarerii, unele chiar în zona spectacolului. Mai întîi în Transilvania și mai târziu în Vechiul Regat, au fost organizate turneee de liliputani, care ofereau spectacole „în mic” celor curioși, în piețele publice. Piticii, cu familie cu tot, aveau scene de teatru, de mimă, comedii în general, și desigur un impresar care pregătea spectacolul din vreme și-l publicitau în presă.
Evident, în această lume a fanteziilor, care aduc bani, apar curând și mulți șarlatani iar istoria lor este foarte interesantă prin imaginația de care au dat dovadă.
În urmă cu peste 60 de ani, fantezia şarlatanilor de cursă lungă era mult mai variată. Iată cum se intitulau unii dintre ei: “profet providenţial”, “Eu sunt totul”, “Ghicitor egiptean”, “Cabalist”, “Spiritist-magic”, “Telepat-Astrolog”, “Sugesteor-fizionom”, “Grafolog-Chiromant”, “Singurul Psiholog din România Mare”, “Savant Ocultist, autorizat de somităţi marcante”, “Prezicătorul Curţii Regale”, “Savantul filozof”, “Imperatorul Suprem al Destinelor, a uimit prin prezicerile sale toate continentele”, “Luminătorul spiritelor omeneşti”, “Purtătorul suprem de taine Dumnezeeşti pe Pământ” etc(Nicolae Minovici).
Doctorul Nicolae Minovici a avut ideea de a face o cercetare pe teren pentru a-i depista pe şarlatani şi a face cunoscut fenomenul ocultismului derizoriu. Astfel, “Purtătorul de taine Dumnezeeşti pe Pământ” era “aproape analfabet, întrucât cele cinci clase primare care sunt la baza edificiului cultural, nu vor putea permite decât celui inconştient să se intituleze: «Luminătorul spiritelor omeneşti».” Apoi “Profetul Providenţial” născut “într-o comună din apropierea Capitalei, ne dovedeşte prin activitatea lui “cât de mari sunt naivitatea şi simplitatea în sufletul acelora, care merg să-l consulte.” A renunţat datorită eşecurilor la calităţile de “ghicitor egiptean”, “sugesteor şi fizionom” pentru a deveni peste noapte “Grafolog-Chiromant”. Totuşi, “oricine îşi poate închipui câtă grafologie pot face aceia care, de abia pot să scrie şi să citească.” Numitul “Profet Providenţial” cere cu insistenţă Poliţiei “să-i tragă la răspundere pe toţi şi pe toate ce sunt imitatori, scamatori, aceşti mişei cu reclame similare, nu sunt altceva decât o plagă otrăvitoare în poporul român.”
Aceasta ne reaminteşte conflictul dintre nu mai ştim câte “regine ale magiei albe” de azi care se ocăresc una pe alta asupra originalităţii puterii lor. Mass media a prezentat în felurite chipuri dialoguri de genul “eu sunt adevărata regină” sau “prinţesă” sau “fiică” a nu mai ştim cui.
Originală rămâne deconspirarea “renumitului profesor indian Sady Faim” care “descoperă orice boli”, având la activ “înalte studii” după ce “a vizitat şapte state”, vorbind practic “orice limbă” după ce în prealabil “a trăit mult în India şi a făcut ocolul pământului şi ştie şi cunoaşte toate.” Culmea ironiei, “renumitul” profesor indian, consideră că “poporul trebuie luminat” dar atenţie, “feriţi-vă de cărturărese care neputând trăii cu vechea lor ocupaţie se fac singure ghicitoare fără a cerceta oarecare cărţi ştiinţifice.”
Renumitul “Sady Faim” s-a dovedit a fi “originar din Brăila” iar discuţia avută cu el a fost “într-o limbă românească plină de greşeli de gramatică” ceea ce nu l-a împiedicat să vorbească despre “problema luptei pentru existenţă.” Profesorul “Sadi Faim”, indian savant şi celebru, a avut o mamă spălătoreasă şi culmea, cărturăreasă în Brăila care, “la iniţiat în mister” iar numele şi l-a “împrumutat de la un turc, pe care l-a cunoscut la Constanţa.”
