Medicul Ion Emil Bruckner, membru titular al Academiei Române (1 mart. 1974), s-a născut la 2 aprilie 1912, în Bucureşti.
A absolvit Facultatea de Medicină la Bucureşti, în 1937 susţinându-şi
teza de doctorat, „Contribuţiuni la studiul ultravirusurilor; metoda
culturilor pe membrane chorioalantoidiană a embrionilor de pasăre”. A
mai efectuat un stagiu de specializare la Manchester (1938-1939). A fost
preparator (1936-1942) şi asistent (1942-1946) la Catedra de
Bacteriologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, asistent la
Clinica Medicală a Spitalului Filantropia (1946-1948), colaborator
ştiinţific la Institutul de Fiziologie normal şi Patologică (1948-1955),
profesor de clinică medicală la Institutul de Medicină şi Farmacie
(1955-1980) şi director al Institutului de Medicină Internă „Dr. N. Gh.
Lupu” din Bucureşti (1965-1980), potrivit dicţionarului „Membrii
Academiei Române (1866-2003)” (ediţia a III-a, Bucureşti, 2003, autor:
Dorina Rusu).
Cu privire la fenomenele de imunitate, a studiat acţiunea mediatorilor
chimici, ionilor şi a altor agenţi farmacodinamici asupra activităţii
alexice a serului, fagocitozei, fenomenului „Schwartzman” şi şocului
anafilactic experimental.
În zona cercetării clinice, s-a ocupat, pentru prima data în România, de
acţiunea terapeutică a sulfathiazolului în dezinteria acută cu bacil
Shiga. De asemenea, a identificat şi clasificat formele anatomo-clinice
ale hepatitei cronice. În bolile reumatismale şi de colagen, a descris
aspectele viscerale ale colagenozelor, variaţiile funcţiei complementare
în sindroamele reumatoide şi colagenoze, terapia poliartritei
reumatoide cu antimalarice de sinteză, mai informează sursa citată.
A avut de asemenea contribuţii în nefrologie, ocupându-se de neufropatia
endemică (aspecte clinice, epidemiologice, criterii de diagnostic) sau
de infecţiile urinare.
Rezultatele cercetărilor sale regăsesc în peste 300 de lucrări, între
care: „Cancerul ţesuturilor hematopoietice (1948)”, „Formele clinice ale
hepatitei virotice” (1952), „Medicamentele şi genetica” (1963),
„Problema nefropatiei endemice” (1967), „Interrelaţiile dintre factorii
de mediu şi factorii genetici patologia imunoalergică” (1968), „Probleme
actuale în anemiile hemolitice” (1968), „Probleme actuale în
sindroamele hemoragice de tip purpuric (1968), „Enzimele în diagnosticul
bolilor interne” (1969), „Tratamentul pneumopatiei cronice” (1970),
„Proteinuria” (1975), „Medicina internă. Bolile aparatului respirator”
(1977) etc.
A fost membru al Societăţii Internaţionale de Medicină Internă, al
Societăţii Internaţionale de cardiologie, al Asociaţiei Europene de
Medicină Internă.
A murit la 8 aprilie 1980. AGERPRES
