Cel mai important pianist român, compozitorul Dinu Lipatti s-a născut la 19 martie 1917, la Bucureşti. A fost unul dintre cei mai mari pianişti din lume ai secolului XX. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1997).
Crescut într-o familie cu tradiţie muzicală – tatăl său, Theodor, diplomat de carieră, era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, o excelentă pianistă, iar naş la botez i-a fost George Enescu – i s-au recunoscut şi cultivat din fragedă copilărie înclinaţiile muzicale. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui „copil minune”, dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.
Potrivit „Dicţionarului de mari muzicieni” – Univers Enciclopedic (2006), la vârsta de 11 ani, Dinu Lipatti devine elev al Conservatorului din Bucureşti (1928-1932), unde lucrează, pe lângă Florica Musicescu (pian), cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), perfecţionându-se apoi la „Ecole normale de musique” din Paris (1934-1939), cu Alfred Cortot şi Yvonne Lefebure (pian), Paul Dukas şi Nadia Boulanger (compoziţie), Charles Munch şi Diran Alexanian (dirijat).
A desfăşurat o bogată activitate componistică şi concertistică atât în ţară, cât şi peste hotare (Franţa, Belgia, Italia, Anglia, Suedia, Elveţia, Olanda, Austria, etc.).
În 1936 îşi începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania şi Italia, reputaţia sa consolidându-se cu fiecare apariţie în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la Bucureşti unde dă recitaluri de pian ca solist sau îl acompaniază pe George Enescu.
În 1943 pleacă în Scandinavia împreună cu viitoarea sa soţie, Madeleine Cantacuzino, de asemenea fostă elevă a Floricăi Musicescu şi decide să se stabilească în Elveţia. Îşi continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
Descriere: Casa memorială ‘Dinu Lipatti’ din Bucureşti.
În 1944, a fost numit profesor de pian la clasele superioare şi de virtuozitate ale Conservatorului din Geneva (1944-1949). Ca muzicolog, s-a distins prin numeroasele cronici muzicale, articole, eseuri.
A fost membru al Asociaţiei internaţionale a criticilor din Paris (1939), fiind un cronicar muzical apreciat în epocă. A fost distins cu Menţiunea I (1932), Premiul II (1933) şi Premiul I (1934) de compoziţie „George Enescu”, cu Premiul II la Concursul internaţional de pian de la Viena (1933) şi cu Medalia de argint a Republicii Franceze pentru compoziţie (1937).
În muzica sa, Dinu Lipatti a acordat un mare spaţiu pianului, ca instrument solistic, acordându-i ample pasaje de virtuozitate: Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de coarde (1936); Simfonie concertantă pentru două piane şi orchestră (1938); Concert pentru orgă şi pian (1939), cu schiţe de orchestraţie; Trei dansuri româneşti pentru pian şi orchestră (1945). De altfel şi muzica de cameră pe care a scris-o este rezervată în mod deosebit instrumentului său: Sonată pentru pian (1932); Sonatină pentru pian şi Vioară (1933); Fantezie pentru pian. vioară şi violoncel (1936); Nocturnă pentru pian (1937); Suită pentru două piane (1938); Două dansuri în stil popular românesc pentru două piane (1939); Trei nocturne pentru pian (1939); Fantezie pentru pian (1940); Sonatina pentru mâna stângă pentru pian solo (1941); Trei dansuri româneşti pentru două piane (1943).
Foto: (c) MIRCEA KESSLER / Arhiva istorică AGERPRES
Descriere: Constantin Silvestri, George Enescu si Dinu Lipatti, (portrete afiş, 1941).
Lipatti este semnatarul unor remarcabile cadenţe pentru concertele pentru pian în re minor (1936), mi bemol major, pentru două piane (1938), si bemol major (1944) şi do major (1945) de Mozart şi pentru Concertul în re major pentru pian de Haydn (1944), de asemenea realizând şi transcripţii ale unor lucrări de Bach, Scarlatti etc.
A murit la 2 decembrie 1950, la Geneva, Elveţia. AGERPRES/
