de Constantin Gheorghe
Mi-am amintit de ceva ce am citit azi dimineață. Belgienii au în bănci, economisiți, peste 250 de miliarde de euro. E o sumă uriașă. În același timp depozitele sunt ”recompensate” cu mai nimic: pentru o sută de mii de euro primești anual o dobândă de 50 de euro! Nici cât să acopere costurile administrării contului!
Asta ar însemna, nu, că băncile nu au cui vinde banii ăștia, de vreme ce dobânda la depozite este atât de mică? Pe de altă parte suntem îndemnați să amânăm consumul, și să economisim, pentru a finanța astfel economia, care, a dracului economie, nu mai vrea să crească neam! Mai mult, BCE a revărsat un potop de bani în băncile europene. Excedent de bani din economisire, excedent de bani din ce a dat BCE, și cu toate astea lumea se plânge de lipsa banilor pentru finanțarea investițiilor.
Munca este tot mai prost plătită, iar sunt tot mai mulți șomeri, mai ales în rândul tinerilor, locuirea este o problemă, infrastructurile de transport, de educație și de sănătate din domeniul public se degradează accelerat, altele noi se construiesc tot mai greu, cele existente nu sunt întreținute, statele sunt constrânse prin reguli absurde, să nu se mai finanțeze din împrumuturi, chiar și când este vorba de investiții, care intră și ele la calculul deficitului, și își reduc accelerat datoria publică, lucru care înseamnă și mai mulți bani în bănci, bani pe care, cum spuneam, băncile îi vând tot mai greu. Ce e în neregulă în fotografia asta?
Păi, în neregulă e polarizarea excesivă a bogăției. Când 62 de familii dețin tot atâta bogăție ca 3,5 miliarde de oameni, discuția s-a închis scurt. Pur și simplu tot mai puțini oameni au acces la creditare. Pentru că n-au patrimoniu, cu care să garanteze împrumuturile, și nici venituri suficiente, pentru a fi eligibili pentru un credit. Patrimoniul este foarte important, pentru că el îți dă posibilitatea să consumi în viitor. Bogații nu au nevoie de bani. Banii chiar le prisosesc. Dar banii ăia nu folosesc la nimic. Nici lor nu le folosesc, nici altora.
Așa că băncile noastre ar face bine să nu mai țină coada sus, și să șantajeze atât statul, cât și clienții. Cu o dobândă de 15% pe an, în lei, la un credit de consum, o să le cumpere dracu banii! Statul român se poate împrumuta foarte puțin, și piața externă oferă costuri mai mici decât piața internă. Iar capacitatea de economisire a populației este foarte mică, la fel și patrimoniul ei. Piața este foarte îngustă pentru băncile românești.
O lume plină de tendințe contradictorii. Da. Dar mai ales o lume care să pe un butoi cu pulbere: cel al inegalităților. Până nu se reduc inegalitățile, economia va merge din rău în mai rău.
