de Constantin Gheorghe
O concluzie de etapă, după ceva vremuri agitate: complexitatea a devenit atât de complexă încât nu mai poate fi gestionată. Nu zic corect, zic cât de cât gestionată. Și UE, și NATO, au devenit niște organizații obeze, cu mecanisme de conducere bizantine, în care membrii zic una, și fac fiecare ce-l taie capul și-l duce interesul.
Mă tem că Marea Britanie a șters-o din UE tocmai din acest motiv. A simplificat o parte semnificativă a problemelor pe care trebuie să le gestioneze. Doar că s-a trezit cu altele pe cap, la fel de complexe(vede Boris pe dracu în negocierile de ieșire!), deci, într-un fel, va da pe pere ce a luat pe mere. La fel se petrec lucrurile și cu NATO, în relația cu Turcia.
În condițiile astea ideea ”guvernului mondial” este cea mai seducătoare. Doar că ea este doar o iluzie periculoasă în plus. Și uite așa lumea bipolară apare a fi fost cea mai bună soluție de organizare a unei lumi prea complexe. Cele două blocuri și MAD au menținut o pace relativă, care le-a permis celor mai mulți actori ai relațiilor internaționale dezvoltarea și o relativă bunăstare. Lumea unipolară de acum, sau o posibilă lume multipolară, dacă vom ajunge din nou la așa ceva, se dovedesc instabile, generează mai multe conflicte decât rezolvă, duc la polarizări periculoase și pot da naștere unor noi războaie devastatoare.
