“Nu mai contează”… Acesta pare să fie laitmotivul în ţărişoara noastră mică, scuza milenară prin excelenţă sau mecanismul mioritic de apărare psihologică. Aici, pe acest tărâm fantastic, toate visele se introduc într-o căciulă, se amestecă bine şi în bezna atotcuprinzătoare, când laşii şi hoţii fură căciula, se introduce membrul stâng sau drept în vederea unei extrageri.
Orbecăim cu membrele în vidul absolut. Nu mai contează.
Uneori, ţara pare atât de blestemată, încât nici norocul n-o mai poate “petrece”.
