Nu, educația națională nu funcționează pentru că a fost programată să nu mai funcționeze.
de Constantin Gheorghe
Petiția loazelor care cer ca ”Moromeții” lui Preda să fie vârât la capitolul ”roman interbelic” este bomboana năclăită de pe coliva educației naționale. Care, să fim liniștiți, s-a dus pulii de suflet nu pentru că n-are infrastructură, că are: sunt cel puțin 10.000-12.000 de localuri goale, în care au funcționat școli, și care pot fi folosite, chiar dacă unele au fost retrocedate; nu pentru că nu sunt bani, că sunt-inclusiv pentru salariile profesorilor, și vin la timp; nu pentru că nu are personal, are, iar calificarea lui n-ar fi o problemă, există fonduri europene pentru asta.
Nu, educația națională nu funcționează pentru că a fost programată să nu mai funcționeze. Și distrugerea ei a început sub înțeleapta conducere a CDR, ăia cu 15.000 de specialiști, care a avut o idee fixă: să nu mai fie ca înainte. Uitând că au mai fost unii, cu fix aceeași idee, comuniștii, care au distrus în anii 50 un sistem care funcționa, l-au înlocuit cu o imitație cretină a sistemului ocupantului sovietic, după care, luându-se cu mâinile de cap după dezastrul altminteri previzibil, s-au grăbit să revină, în anii 60, la vechiul sistem. Și, ce să vezi, a funcționat!
Acum trebuie să ne întoarcem iar de unde am plecat. Cu alte cuvinte, o programă clară, bine definită, diversă, care să nu plece de la ideea că școala trebuie să livreze sclavi ”economiei”. Sper că boii din economie s-au liniștit și înțeleg că banii și-i fac tot cu ăia școliți după odioasele metode ”comuniste”, nu cu ghiveciul care ține loc acum de ”educație”. Apoi trebuie renunțat la ideea odioasă a ”manualelor alternative”, Care sunt un non-sens. Putem să ne gândim la programe alternative, și abia atunci manualul alternativ are sens.
O altă iluzie periculoasă, care distruge sistemul de educație, este iluzia tehnologică. Tehnologia nu ține loc de educatori în sistem. Doar mărește alienarea. Aș vrea să văd un studiu, din care să rezulte impactul real al informatizării școlilor, introducerii proiectoarelor, tablelor electronice, a lecțiilor pe calculator, și tot așa. Îndepărtarea elevului de profesor, medierea acestei relații de un sistem impersonal, cum este calculatorul, nu produce nimic bun. Să nu confundăm lucrurile: școlile care fac performanță sunt școlile în care relația elev-profesor-părinte este foarte puternică, și, cum spuneam, nemijlocită. Când una dintre componentele triadei dezertează, eșecul este garantat. Acum, cu puține excepții, toate trei și-au luat luat câmpii.
Dar mai presus de orice este important să demonstrăm elevilor că educația contează cu adevărat, că efortul de a învăța este recompensat. Dar cum sistemul nu vrea asta, ci doar sclavi, pe care să-i vândă ieftin, educația se va degrada în continuare, indiferent cât ai investi în el. Câtă vreme nu știm ce fel de societate vrem, ce așteptăm de la membrii ei, ce performanțe așteptăm, mașina de produs tâmpiți va funcționa nestingherit.
