Ne-am bătut ca chiorii, fără să știm de ce și pentru ce.

17 octombrie 2017 destin valah Istorie
de Constantin Gheorghe

Periodic apare subiectul ”rezistenței anti-comuniste” din munți. Nu discut motivațiile-extrem de diverse, și nu de puține ori fie contradictorii, fie absurde- celor care au ales să facă asta. Să vedem însă ce impact a avut această rezistență asupra societății românești.

O primă observație: până prin 1961 România a fost o țară ocupată. Pe teritoriul ei erau staționate trupe și armament sovietice. Mă gândesc că, patrioți fiind, cu dragoste de țară, partizanii din munți au luptat în primul rând cu ocupantul țării, dincolo de ideologii și motivații. Știe cineva câte obiective sovietice de pe teritoriul României au fost atacate? Câți ofițeri, subofițeri și soldați sovietici, câți specialiști civili sovietici au fost uciși sau răniți? Eu n-am auzit de așa ceva.

În al doilea rând, anticomuniști fiind, normal ar fi să știm câți ”comuniști”, simpli membri de partid sau activiști, responsabili comuniști, au ucis/rănit? Ce impact a avut ”lupta” lor cu ”comunismul? A crescut numărul membrilor și activiștilor PMR? Bine așa!

Veți zice că au luptat cu ”securitatea”, capitol la care au câte ceva în palmares. Doar că ăia n-aveau, practic, nicio vină, cu excepția câtorva ofițeri. Trupa era de strânsură, soldați în termen, prost echipați și antrenați, care se lupta cu oameni ce aveau experiența războiului și antrenament pentru lupta de gherilă. Evident că, atunci când puneau mâna pe ei, soldații se răzbunau, erau fără milă. Toată această ”luptă de partizani” nu a făcut decât să alimenteze un război civil suficient de sângeros încât să justifice o represiune la fel de violentă și de sângeroasă. Ne-am bătut ca chiorii, fără să știm de ce și pentru ce. Ăsta este crudul adevăr!

Acum vine partea cea mai urâtă a existenței ”eroilor anti-comuniști” din munți. Morții civili, oameni care au fost uciși cu sânge rece, pentru a-și face rost de bani și de alimente, sau, și mai rău, pentru a teroriza populația din zonele unde acționau. Mulți partizani au fost niște asasini cu sânge rece, care, după toate legile internaționale, și în orice regim politic, ar fi fost tratați drept ceea ce erau: teroriști, și pedepsiți ca atare. Mi se pare prea mult să iertăm așa, la grămadă, pentru că e la modă anticomunismul, și el justifică orice.

PS: să nu uităm că unele dintre întrebări sunt perfect valabile și pentru ”partizanii antifasciști”. Doar că ăștia au fost și mai puțini, și nici prea mult chef de luptă nu aveau. Că nu eram iugoslavii lui Tito…

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign